Postări similare
Un om care este născut din nou în Împărăția lui Dumnezeu, este la început ca un prunc. Apoi, treptat (unii mai repede, alții mai încet), începe să se dezvolte, să crească, să descopere lucrurile din jurul lui, să deosebească și să discearnă ce i se spune sau ce se întâmplă cu el. O învățătură sănătoasă, biblică, o relație personală cu Tatăl Dumnezeu, o comuniune curată într-o congregație bună, un apetit viguros pentru lucrurile spirituale…toate acestea sunt hrană de calitate pentru un creștin. Este nevoie de o înnoire permanentă a minții după principiile scripturale, un proces care ține toată viața și cred că una din cele mai mari calități ale unui om este să fie învățabil. Un duh cu sete de cunoaștere și de asemenea, un duh inocent față de Dumnezeu și față de oameni, este ceea ce trebuie să caracterizeze un creștin în orice stadiu al vieții lui de credință.
1 Corinthians 14:20 (BTF2015)
20 Fraților, nu fiți copii la înțelegere, ci la răutate fiți prunci, iar la înțelegere, fiți desăvârșiți.
Ceea ce vei citi aici este o încurajare la această călătorie de descoperire progresivă a divinității, pentru că Biblia ne vorbește despre vârste sau nivele spirituale, despre copii, tineri și părinți duhovnicești.
Putem face, într-o oarecare măsură, asemănarea dintre un copil născut din Duhul și unul din lumea materială, dacă ne uităm la câteva caracteristici specifice. Un copil depinde mereu de alții, să fie hrănit, să fie slujit, să i se spună ce să facă și să fie învățat lucrurile de bază. La început mănâncă numai lapte, având nevoie ca acesta să nu fie degresat ci consistent și hrănitor, iar abia apoi hrana devine din ce în ce mai diversificată. Nu i se pot încredința lucruri de preț pentru că nu le cunoaște valoarea și tot așa nu i se pot da lucruri periculoase pentru că nu are discernământ în folosirea lor. Mintea lui e încă labilă și confuză deci nu e de încredere, este încă iresponsabil. Vulnerabil, ușor de distras și influențabil, nu are putere asupra circumstanțelor vieții, trebuie supravegheat și puse limite pentru tot ce i-ar putea face rău. Vrea să fie întotdeauna în centrul atenției, este egoist, nu are răbdare, vrea totul imediat, “acum și aici”, iar pentru asta e gata să manipuleze prin plâns, sau alte metode, ca să obțină ce dorește. Este irascibil și supărăcios, când i se spune sau i se explică de ce nu este bine să facă cutare sau cutare lucru, el se răzvrătește. Sunt mai multe de spus aici dar nu vreau să insist pentru că, în mod normal, este o perioadă temporară și orice copil sănătos crește. La fel ar trebui să se întâmple și în lumea spirituală, să nu mai existe “bebeluși bătrâni”
Evrei 6:1 (BVA)
1 Deci vă propun să lăsați acele adevăruri simpliste despre Cristos; și să avansăm împreună spre cele specifice maturității…
1 Petru 2:2 (BVA)
2 Ca niște copii nou-născuți, voi să doriți „laptele” spiritual curat, care vă va ajuta să creșteți în lucrurile care sunt specifice salvării de care beneficiați.
1 Corinteni 13:11 (BVA)
11 Ilustrez acest adevăr cu acea perioadă din viața mea când eram copil. Atunci aveam gândirea specifică unui copil; și tot ce vorbeam, era rezultatul unui raționament de copil. Dar când m-am maturizat, am abandonat specificul copilăriei.
Evrei 5:13-14 (BVA)
13 Iar cine se hrănește numai cu „lapte”, nu este familiarizat cu învățătura despre dreptate, pentru că este „copil”.
14 Dar cei maturi care au practicat un antrenament al minții (lor), au discernământ și pot primi hrană mai consistentă.
Efeseni 4:13-15 (BVA)
13 Această dezvoltare se realizează prin procesul care vizează ajungerea tuturor (creștinilor) la unitate în credință și în cunoașterea Fiului lui Dumnezeu. Iar scopul final urmărit este atingerea nivelului superior al maturității spirituale pe care Cristos ne-a oferit-o ca model.
14 Astfel, nu vom mai fi „copii” din punct de vedere spiritual. Dar cei care încă sunt la acest nivel, se aseamănă cu un obiect care plutește; și fiind împins de curenți într-o direcție sau în alta, nu are nicio stabilitate. Concret, ei sunt antrenați de orice „vânt” al doctrinelor lansate în mod subtil de oamenii care inventează metode ingenioase pentru înșelarea altora.
15 Dar maturitatea spirituală ne face să spunem adevărul în dragoste și să creștem în toate aspectele pentru a semăna tot mai mult cu Cel care este Capul (acestui Organism numit Comunitatea Sa) – Cristos.
Dacă luăm în antiteză însușirile de mai sus, putem analiza competențele unui creștin care se dezvoltă spre maturitate. Copilașul spiritual nu rămâne pe loc, adolescentul crește, tânărul nu rămâne la acest stadiu ci se îndreaptă spre a deveni un părinte roditor și de fapt, nu aceasta este ordinea normală a dezvoltării unei ființe umane? Este considerată o anomalie, o dizabilitate fizică, intelectuală sau emoțională dacă acest proces este blocat pe undeva. Oamenii sunt îngrijorați când se întâmplă asta, caută soluții, se duc la medici și fac tratamente, conștienți că în ritmul de creștere a intervenit ceva rău care trebuie înlăturat. Așa ar fi sănătos și în lumea spirituală. Aici nu e vorba despre mântuirea creștinului, ci despre o viață de calitate, așa cum o dorește Dumnezeu pentru fiecare fiu al Lui, o viață din abundență, prosperă în toate domeniile personalității umane, prin Cuvântul divin și Duhul Sfânt care locuiește în credincios. În mod firesc noi nu facem un efort pentru asta, nici nu suntem conștienți zilnic de cât de mult și în ce anume ne-am dezvoltat (doar când ne uităm în urmă putem face o evaluare); niciun copil nu spune “de azi înainte eu hotărăsc să cresc”, dar dacă are o dietă potrivită și asimilează constant, temeinic și proaspăt, adaptat fiecărei etape de vârstă, toate “ingredientele nutritive” de care are nevoie, creșterea are loc de la sine, natural.
Creștinul care se maturizează începe să considere ca prioritate absolută Cuvântul lui Dumnezeu, pe care îl cunoaște tot mai mult și în profunzime. Hrana lui e consistentă, puternică, generatoare de viață, de aceea El supune totul Cuvântului revelat prin Duhul Sfânt. Ajunge să cunoască, în duh, cine este el și cine este Tatăl lui, devenind astfel o persoană diferită, neobișnuită, care înoată împotriva curentului tradiției religioase pentru că trăiește în curentul întotdeauna proaspăt al Duhului. Este un vizionar, un schimbător de lume, mereu cu un pas înainte pentru că vede în lumea spirituală ce are de spus Isus referitor la o situație, el știe că numai Isus este Răspunsul la toate întrebările și Soluția la orice problemă și nu pentru că i s-a spus asta ci pentru că a experimentat, a trăit “pe pielea lui”, iar aceasta este mai real pentru el decât ceea ce vede cu ochii fizici. El neglijează circumstanțele negative și vocea dumnezeului acestei lumi pentru că a ajuns la convingerea că Adevărul este în lumea nevăzută, fiind pregătit și antrenat să aducă în lumea vizibilă tot ce are Dumnezeu bun pentru oameni. Este stabil dar în același timp atent la lucrurile noi pe care Duhul vrea să i le reveleze, este smerit, nu consideră că știe totul și că nu mai are nimic de învățat. El îl tratează pe diavol așa cum spune Hristos: ca pe un dușman înfrânt. Trăiește în lumină, în neprihănire și în dragoste de Dumnezeu. Are o mentalitate de învingător, urăște victimizarea dar iubește oamenii și dorește să îi ridice în destinul pe care l-a pregătit Dumnezeu, specific pentru fiecare, înainte de întemeierea lumii. El “deranjează” pe cei care se complac într-o existență rațională, care nu cred în lucrările supranaturale ale lui Dumnezeu și sunt blocați în convingerea că tot ce se întâmplă poate, și trebuie neapărat, să fie înțeles și explicat de mintea omenească (de obicei, astfel de oameni se ridică împotriva omului sfânt și îl persecută în diferite moduri). Un creștin matur nu numai că nu se supune lucrărilor diavolului, el le condamnă, le distruge, creează circumstanțe divine, schimbă împrejurări, deschide căi și realități noi.
Cuvintele acestea te irită, îți sună prea radical, extremist sau idealist? Imposibil pentru vremea de acum? În Noul Testament vedem că aceasta era viața creștină normală și de-a lungul istoriei au existat oameni care au trăit cuvintele vii ale Scripturii. Ei nu au ajuns la “desăvârșire” dar au continuat să înainteze într-o profundă relație cu Creatorul. Cei mai mulți dintre ei nu au fost acceptați și apreciați de contemporanii lor, ci de cei care au trăit după ei, pentru că acești fii de Împărat erau întotdeauna cu un pas înaintea timpului, ei percepeau și își trăiau viața în altă dimensiune spirituală. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că și acum sunt oameni ai Lui care trăiesc în felul acesta! Duhul Sfânt îmi arată ce pot învăța de la ei, Tata nu are fii privilegiați în defavoarea altora, El este bun și personal cu fiecare, suntem împreună pe același drum, cu aceeași destinație și scop, cu același Păstor care ne conduce.
Dacă gândești acum, cu vinovăție, că nu ești acolo unde ar trebui să fii și că ai fi putut să progresezi mai mult, amintește-ți că Dumnezeu te cunoaște, te iubește, privește la inima ta, invitându-te la o relație proaspătă, de dragoste, cu El. Poate consideri că în unele privințe ai crescut destul de mult dar că în alte domenii se pare că ești în unul din stadiile copilăriei. Creșterea este treptată, maturizarea nu se întâmplă peste noapte, sunt etape prin care trebuie să trecem ca să putem zidi sănătos și rezistent. Dacă vrei să îți construiești viața pe “aur, argint și pietre scumpe”, trebuie să accepți că nu există scurtături și să ai răbdare cu tine însuți.
“Uneori așteptăm ca lucrurile să ajungă la maturitate, să fie complet dezvoltate ca să le recunoaștem pentru ceea ce sunt. Un măr care abia începe să crească este același măr ca cel bun de mâncat doar că mai are nevoie de ceva timp. Dacă vom da cinste lucrurilor aflate în perioada de început, vom vedea mult mai multe dintre ele ajungând la maturitate. Scriptura ne spune să nu disprețuim ziua începuturilor slabe (Zaharia 4.10)”, afirma un pastor cu dragoste de oameni. De aceea apostolul Pavel ne învață că nu e înțelept să ne comparăm unii cu alții (2 Cor. 10.12), să ne judecăm unii pe alții (Rom. 14.4,13) sau să desconsiderăm pe cei care ni se pare nouă că sunt mai slabi în credință (Rom.14.10, 15.1). Oamenii au făcut denominații și culte religioase, au pus etichete, au rostit sentințe, crezând că unii sunt mai buni decât alții, dar harul este egal disponibil pentru fiecare, singura noastră focalizare ar trebui să fie Hristos și numai Hristos (Evrei 3.1, 12.2). Cei regenerați în duhul lor sunt creații noi (1 Cor.5.17), cu intrare liberă, oricând, la Dumnezeu (Evrei.10.19,20), cu acces la tot ce privește viața și evlavia (2 Petru 1.3), într-o călătorie fascinantă, vibrantă și pasională de cunoaștere a inimii Tatălui și a Aceluia pe care L-a trimis El (Ioan 17.3), din revelație în revelație, din glorie în glorie, privind Fața Lui (2 Cor.3.18).
1 Corinteni 1:30-31 (BVA)
30 Și datorită Lui, voi sunteți în Cristos. Dumnezeu L-a făcut pentru noi înțelepciune, dreptate, sfințire și răscumpărare,
31 pentru ca, în acord cu Scriptura, „cine se laudă, să se laude în Iahve.
