Există un singur Dumnezeu viu și adevărat, infinit în glorie, înțelepciune, sfințenie, dreptate, putere și dragoste. El este Unul în esența Sa, dar există veșnic în trei persoane: Tatăl, Fiul, și Duhul Sfânt.

Cele trei persoane ale Dumnezeirii (Trinitatea) – Geneza 1:26-27; 11:7; 18:1-19:29; Isaia 6:8; Matei 3:16-17; 28:19; Faptele Apostolilor 1:7-8; 2 Corinteni 13:13; 1 Petru 1:2.

Unicitatea lui Dumnezeu – Exodul 20:3; Deuteronom 6:4; Isaia 44:6; 1 Corinteni 8:4; Efeseni 4:4-6; Iacov 2:19.

Tatăl este Dumnezeu – Matei 11:25; Ioan 4:23; 6:27; 20:17; 1 Corinteni 8:6; Galateni 1:1; Efeseni 4:6; Filipeni 2:11; 1 Petru 1:2.

Fiul este Dumnezeu – Matei 16:16; Ioan 1:1; 10:30; 20:28; Romani 9:5; Coloseni 2:9; Tit 2:13.

Duhul Sfânt este Dumnezeu – Matei 28:19; Ioan 15:26; Faptele Apostolilor 5:3-4; 1 Corinteni 2:11; 2 Corinteni 13:13.

Isus Cristos, Fiul etern, deține toate atributele divine, și împărtășește aceeași natură eternă cu Tatăl și Duhul Sfânt (Matei 16:16; Ioan 1:1; 10:30; 20:28; Romani 9:5; Coloseni 2:9; Tit 2:13). În încarnarea Lui, El a adăugat naturii Sale divine o natură umană, fiind astfel atât Dumnezeu cât și om – două naturi distincte, dar o singură persoană – pentru totdeauna (Ioan 1:1-18; Filipeni 2:6-11; Coloseni 1:15-23; 2:15). A fost zămislit de Duhul Sfânt, născut din fecioara Maria (Matei 1:18-25), a împlinit cerințele Legii prin viața Sa trăită fără păcat (Galateni 3:10-14; 1 Petru 2:21-25), a suferit sub mâna lui Pontius Pilat, Și-a vărsat sângele Său ca și ispășire pentru păcat și pentru satisfacerea dreptății divine (Isaia 53:1-12; 2 Corinteni 5:21; Efeseni 1:7; Evrei 9:13-15; 10:19), dar a treia zi a înviat din morți în același trup, acum glorificat. Apoi s-a înălțat la cer și acum este așezat la dreapta lui Dumnezeu, Tatăl, mijlocind în glorie pentru cei răscumpărați (Romani 8:34; 1 Corinteni 15:1-28; Evrei 7:25; 1 Ioan 2:1-2; 3:8).

Duhul Sfânt deține toate atributele divine, și împărtășește aceeași natură eternă cu Tatăl și Fiul. El iese veșnic de la Tatăl (Ioan 14:26) și de la Fiul (Ioan 15:26). Duhul Sfânt regenerează (Ioan 1:12-13; 3:1-15), pecetluiește pe credincioși (Efeseni 1:13-14) și aplică salvarea în ei, în toate aspectele ei aici pe pământ (2 Corinteni 1:21-22), sfințește, călăuzește și mângâie pe copiii lui Dumnezeu, locuiește în credincioși (Efeseni 5:18), îi direcționează (Romani 8:14), îi împuternicește (Faptele Apostolilor 1:8), și îi unge (1 Ioan 2:20, 27) pentru împlinirea Marii Trimiteri (Ioan 15:26-27; Romani 8:9). De asemenea, El convinge lumea de păcat, convinge pe credincioși de neprihănire, și judecă pe conducătorul acestei lumi (Ioan 16:7-15).

Botezul Duhului Sfânt – Creștinul născut din nou poate primi Duhul Sfânt în toată plinătatea Lui, fără plată, prin credință, ca și o a doua experiență, fie la momentul regenerării, sau la scurt timp după mântuire (Ioan 3:34; 20:21; 7:38; Marcu 16:15-18; Faptele Apostolilor 19:2; 1 Corinteni 6:17; Galateni 3:5, 14; 2 Petru 1:4; 1 Ioan 5:4). Umplerea cu Duhul Sfânt poate fi uneori însoțită (dar nu totdeauna) și de manifestări fizice palpabile, cum s-a întâmplat în Faptele Apostolilor, capitolul 2. După nașterea din nou, creștinii au responsabilitatea primară de a se păstra pe ei înșiși constant umpluți cu Duhul Sfânt prin închinare, prin învățarea și meditatea la Cuvântul lui Dumnezeu, și prin rugăciune (Romani 12:2; Efeseni 5:18; Iuda 1:20).

Darurile Duhului Sfânt – Lucrarea Duhului Sfânt prin semne și minuni continuă să fie și astăzi la fel de amplă, palpabilă, și puternică printre creștinii născuți din nou, cum a fost în biserica primară. Toate darurile Duhului Sfânt menționate în Biblie continuă și astăzi să fie distribuite de Duhul Sfânt prin intermediul creștinului. Aceste daruri sunt date de Dumnezeu atât pentru creșterea spirituală, cât și pentru o slujire eficientă. Ele trebuie dorite cu înflăcărare, dezvoltate cu credincioșie, și exersate într-o manieră plină de dragoste așa cum Biblia arată (Ioan 14:12; Faptele Apostolilor 2:14-21; 4:29-30; Romani 12:3-8; 1 Corinteni 12:4-11; 12:28-31; 14:1-33; Galateni 3:1-5).

Vorbirea, cântarea, și rugăciunea în limbi – Vorbirea, cântarea, și rugăciunea în limbi pentru edificarea personală în credință (1 Corinteni 14:4) nu este o condiție necesară sau o dovadă a salvării, dar este atât o unealtă vitală a creștinilor în aducerea închinării lui Dumnezeu, în creșterea spirituală și în slujirea eficientă, cât și o armă spirituală puternică. Acest tip de vorbire în limbi pentru edificare personală (ceea ce nu este același lucru cu darul spiritual specific de limbi folosit în principal în public împreună cu darul de interpretare al limbilor – 1 Corinteni 12:10; 14:13) constă de obicei în limbi care nu sunt cunoscute oamenilor (Isaia 28:9-13; Marcu 16:17; Faptele Apostolilor 2:4; 10:46; 1 Corinteni 14:2-4, 14; Efeseni 6:17-18; Iuda 1:20).

Dumnezeu a creat primele ființe umane, Adam și Eva, dupa chipul Său (Geneza 1:26-27), neprihănite și fără păcat, având suflarea lui Dumnezeu de viață (Geneza 2:7), dar neavând cunoștința binelui și răului, și nici viață veșnică (Geneza 3:22-24; 1 Corinteni 15:45). În urma neascultării sale intenționate, Adam a căzut din gloria lui Dumnezeu, a devenit mort spiritual și în cele din urmă a murit și fizic. El a devenit vinovat legal, păcătos vital în natura sa, și supus mâniei divine. Descendenții lui Adam se nasc supuși păcatului și corupției morale, de aceea ei sunt copii ai mâniei, atât prin natura cât și prin alegerea lor, condamnați pe drept înaintea lui Dumnezeu, și complet incapabili să se salveze pe ei înșiși sau să contribuie în vreun fel la acceptarea lor de către Dumnezeu (Psalmul 51:5; Romani 3:9-18; 5:12-21; Efeseni 2:1-3).

Mântuirea constă în:

1. ștergerea completă a tuturor faptelor păcătoase din trecut, prezent, și viitor – aceasta fiind partea legală a salvării (Romani 6:10; 1 Petru 3:18; Evrei 9:28; 10:12, 14);
2. în primirea vitală și substanțială a neprihănirii lui Isus Cristos și a darului vieții eterne în duhul noii creații (Ioan 3:16, 36; 5:24; 6:47; Romani 6:23; 2 Corinteni 5:21; 1 Ioan 5:13);
3. și în toate celelalte binecuvântări concomitente ce vin de la acel moment încolo (Romani 8:32), care reprezintă darul gratuit al lui Dumnezeu, și care sunt dobândite numai prin credință, fără nici o faptă umană merituoasă (Efeseni 2:8-10). Chiar și capacitatea de a crede este un dar de la Dumnezeu.

Această binecuvântare a salvării nu exclude în nici un fel responsabilitatea oamenilor de a crede și de a se pocăi (Marcu 16:15-16; Ioan 3:16; Romani 10:9-10). La maturitate, in urma credinței în Domnul Isus Cristos și a pocăinței față de Dumnezeu, noul credincios trebuie să proclame public noua sa identitate în Cristos prin scufundare completă în apa botezului, în numele Tatălui, al Fiului, și al Duhului Sfânt (Matei 28:19; Marcu 16:15-16).

Câteva din aplicațiile practice ale salvării și ale darului vieții eterne în viața prezentă de aici de pe pământ sunt (și lista nu este limitată doar la acestea):

• Eliberare completă de sub condamnare – Creștinii sunt pe deplin liberi de condamnare pentru totdeauna de toate păcatele din trecut, prezent, și viitor, chiar dacă ei mai săvârșesc încă fapte păcătoase cât timp sunt pe pământ. Creștinii născuți din nou nu sunt doar considerați de Dumnezeu neprihăniți și nici nu au neprihănirea lui Cristos doar imputată lor, ci ei devin neprihăniți în mod vital și substanțial în duhul lor (Romani 8:1; 2 Corinteni 5:17, 21).
• Sfințirea – abilitatea lui Dumnezeu manifestată prin Duhul Sfânt și prin reînnoirea minții creștinului, de a umbla în sfințenie progresivă, dar consistentă, și de a fi conformat imaginii lui Cristos (Romani 6:11, 14, 18; 12:2; 2 Corinteni 3:18; Efeseni 2:10).
• Vindecare fizică divină – este gratuită și pe deplin inclusă în Evanghelie și în sacrificiul lui Isus, alături în egală măsură de iertarea păcatelor, justificare și sfințire. Voia perfectă a lui Dumnezeu pentru cei ce sunt în Cristos este de a trăi ei înșiși în sănătate continuă și de a vindeca pe oricine, oricând, și oriunde (Exodul 15:26; Psalmii 103:2-3; 107:20; Isaia 53:4-5; Matei 4:23; 8:16-17; 9:35; 10:1, 8; 18:19-20; Luca 5:20-25; Romani 8:32; 1 Petru 2:24; 1 Ioan 3:8; 3 Ioan 1:2).
• Învierea morților – abilitate supranaturală de a învia morții (Matei 10:8; Luca 7:22; Ioan 12:1; Faptele Apostolilor 9:40; 20:9-10).
• Eliberare de blesteme generaționale – Eliberare completă și imediată de sub TOATE blestemele generaționale posibile (Ezechiel 18:1-32; 2 Corinteni 5:17; Galateni 3:13).
• Autoritate completă asupra diavolului – Autoritate și abilitate supranaturală de a scoate demoni și de a-i elibera pe alți oameni de sub puterea diavolului (Matei 10:8; Marcu 16:17; Luca 10:19; 1 Ioan 3:8).
• Succes și prosperitate divină – este gratuită și pe deplin inclusă în Evanghelie și în sacrificiul lui Isus, alături în egală măsură de iertarea păcatelor, justificare și sfințire. Voia perfectă a lui Dumnezeu pentru creștini este ca ei să prospere în toate aspectele vieții de aici de pe pământ (căsătorie, finanțe, servici, afaceri, copii, educație, etc.) și să îndure cu bucurie DOAR suferința cauzată de persecuție pentru numele lui Isus (Geneza 13:2; 17:6; 26:12-14; 30:43; 39:2-3; Deuteronom 8:9; 8:11-14; 8:18; 28:8; Psalmii 1:3; 112:3; Proverbe 8:18; 10:16, 22; 15:6; 2 Corinteni 8:9; 9:8; Filipeni 4:11; 3 Ioan 1:2).
• Bucurie supranaturală deplină – Ioan 15:11; 16:24; Romani 14:17; 1 Ioan 1:4.
• Înțelepciune supranaturală – înțelepciune supranaturală practică și chiar inconștientă în deciziile și problemele vieții (1 Corinteni 1:30; Efeseni 1:8, 17; 3:10; Coloseni 2:3; Iacov 3:17).
• Pace supranaturală – Ioan 16:33; Romani 8:6; 14:17; 15:13.

Aplicațiile practice ale salvării în viața viitoare sunt salvarea de la iad și viață veșnică în prezența lui Dumnezeu.

Perpetuarea eternă a salvării – Această salvare, o dată primită, nu poate fi pierdută niciodată. Noua creație este salvată o dată pentru totdeauna (Ioan 10:27-28; 1 Corinteni 1:8-9; Filipeni 1:6; 1 Tesaloniceni 5:23-24; 1 Ioan 2:19; Iuda 1:1; Iuda 1:24).

Biserica este Mireasa lui Cristos și aceasta este reprezentată de toți creștinii născuți din nou din orice eră. De asemenea, biserica este instrumentul de bază al lui Dumnezeu prin care El Își împlinește scopurile de răscumpărare și avansare a Împărăției Lui pe pământ (Matei 16:17-19). Dumnezeu a chemat biserica să predice Evanghelia la toate națiunile (Matei 28:18-20; Luca 4:18) însoțită de semne și minuni (vindecare bolnavilor, învierea morților, scoaterea demonilor – Matei 10:8), și să își aducă aminte de săraci și să slujească nevoilor lor prin dărnicie și ajutor practic (Isaia 58:6-12; 61:1; Luca 21:1-4; Galateni 2:10; 1 Timotei 6:8). Toți creștinii născuți din nou sunt împărați și preoți împărătești în Împărăția lui Dumnezeu (Romani 5:17; 1 Petru 2:4-5, 9-10; Apocalipsa 5:10) și este vital pentru creștini să se alăture și să fie activ implicați într-o comunitate locală de sfinți (Faptele Apostolilor 2:17-18, 42; Efeseni 3:14-21; 4:11-16; Evrei 10:23-25).

Botezul în apă și Cina Domnului – Botezul în apă la maturitate (prin scufundarea completă în apă și prin mărturisirea publică a credinței) și Cina Domnului sunt cele două rânduieli ale bisericii ce trebuie respectate până la reîntoarcerea lui Cristos. Ele nu sunt mijloace de salvare, ci reprezintă modalități ale lui Dumnezeu de manifestare a harului și bincuvântării Sale față de cei credincioși în Cristos Isus. Cina Domnului trebuie să fie luată frecvent numai de către cei ce și-au pus credința în mod personal și conștient în Isus Cristos ca Domn și Salvator. Elementele Cinei Domnului sunt simboluri ale trupului și sângelui lui Cristos și sunt folositoare exersării credinței în persoana lui Isus Cristos ca și singurul mijloc de absolvire a condamnării, rușinii, bolii, și pedepsei pentru păcat (Matei 26:26-29; 28:19; Romani 6:3-11; 1 Corinteni 11:23-34; 1 Petru 3:21).

Perspectivă asupra căsătoriei – Modelul original creat de Dumnezeu, așa cum este el ilustrat în Scriptură, reprezintă fidelitate desăvârșită (fizică, emoțională, și spirituală) în cadrul căsătoriei monogame și heterosexuale. Indiferent de statutul marital al unei persoane, creștinii trebuie să urmărească puritatea și să se abțină de la practici sexuale imorale, cum ar fi adulter, relații sexuale premaritale, și pornografie (Matei 19:4-6; Romani 1:18-32; 13:13-14; 1 Corinteni 6:9-20; 10:8; Efeseni 5:3-14; 1 Tesaloniceni 4:1-8; 1 Timotei 1:8-10; Evrei 13:4).

Împărăția lui Dumnezeu și a doua venire lui Cristos – Împărăția lui Dumnezeu a venit în timpul lucrării Domnului Isus Cristos, continuă să se extindă prin lucrarea Duhului Sfânt prin Biserică, și va culmina cu glorioasa, triumfătoarea, și vizibila apariție a lui Cristos, când se va întoarce pe pământ ca și Împărat. După a doua venire a lui Cristos, El va aduce înfrângerea finală a lui Satan, învierea morților, judecata finală, și eterna binecuvântare a neprihăniților. În acel moment, Împărăția lui Dumnezeu va fi complet realizată în noul cer și noul pământ, în care neprihănirea va locui și în care El va primi închinare pentru totdeauna (1 Corinteni 15:20-28, 50-58; Filipeni 3:20-21; 1 Tesaloniceni 4:13-5:11; 2 Tesaloniceni 1:3-12; Apocalipsa 19:1-21).