„Un om avea doi fii”, așa începe una din cele mai cunoscute parabole spuse de Domnul Isus în Evanghelia după Luca 15.11-31.

Fiul cel mic era un rebel, își dorea independență și să nu dea socoteală nimănui de faptele sale. Pentru el nu conta decât să fie liber de orice regulă, “e viața mea, fac ce vreau!”, deci a cerut partea lui de avere (declarând indirect că tatăl lui este mort pentru el) și a plecat să experimenteze lucrurile după care îi tânjea inima.  Casa părintească era un loc prea strâmt pentru el, prea îngust, el avea planuri mari, vise mărețe, nu o existență încorsetată în principii morale și de bun simț. (Da, este o vreme când copii se maturizează și trebuie să plece de acasă, dar acest fiu era iresponsabil și era prematur pentru el să își ia viața în propriile mâini.) Deci a luat banii și a plecat “într-o țară îndepărtată”, înfruptându-se din plin din tot ce ținea de “fructul interzis”; doar că lucrurile nu au fost așa de “roz și dulci” cum a crezut și din libertatea pe care a visat-o nu a mai rămas nimic. Singur, falit și flămând, s-a înjosit ajungând să pască porcii unui străin. A început să se gândească la căldura și belșugul din casa tatălui său, la bunătatea de care beneficiau acolo chiar și angajații și, plin de remușcări, s-a întors acasă gata să renunțe la statutul de fiu și să fie primit doar ca un rob.

Pe de altă parte, fiul cel mare era ascultător și supus. Nu ieșea din porunca tatălui și, desigur, se considera mai bun decât fratele lui pentru că nu era un răzvrătit și un destrăbălat. El muncea, nu era loc și timp de distracții, viața e aspră și dură, trebuie respectate regulile iar bucuria și veselia e pentru cei ușuratici. Muzică și dans?! Nu pentru cineva care ia lucrurile în serios! “Fiul cel mic trebuia pedepsit, de ce l-ai primit înapoi, și încă cu brațele deschise, sărbătorind întoarcerea lui, în timp ce eu nu primesc nimic deși îți slujesc de atâția ani. Nu am îndrăznit niciodată să îți cer ceva pentru mine și să mă bucur; nu e drept ce faci, tată, eu merit mai mult decât el. Nu suport această sărbătoare, legea spune trebuie să îl pedepsești, chiar să moară, pentru că așa merită, să plătească pentru ce a făcut, de ce îl mai iubești și te porți cu el ca și cum vrei să îi ștergi trecutul murdar?” spune fiul cel mare (parafrazat), plin de mânie, când, întorcându-se de la câmp, află de venirea fratelui său.

„Un om avea doi fii”… Când cel mai mic a cerut partea de avere și a vrut să plece, tatăl nu l-a forțat să rămână, ar fi putut să o facă dar asta nu se numea dragoste. I-a respectat voința și l-a lăsat liber, pentru că acolo unde este inima unui om, acolo se duce! Poate pentru o vreme l-ar fi convins să rămână dar pentru că asta nu era în inima fiului, el tot ar fi plecat, iar tatăl a înțeles și a știut că dragostea nu controlează și nici nu manipulează. L-a iubit tot timpul, iar când s-a întors l-a primit ca pe un fiu revenit de la moarte la viață. El cheltuise toată moștenirea, nu mai avea nimic dar tatăl a fost gata să îi poarte de grijă pentru tot restul vieții. Cel mai important era faptul că se întorsese acasă și că era în siguranță. Când fiul cel mare nu voia să intre în casă pentru că nu înțelegea de ce toată lumea se bucură și sărbătorește, tatăl a ieșit afară la el și l-a rugat să intre. A căutat să-i explice că oricând s-ar fi putut bucura și el, că toate lucrurile erau la dispoziția lui și era liber oricând să se relaxeze, că el era un fiu și nu un rob, iar viața în casa tatălui nu însemna (numai) muncă, reguli și porunci, judecată și asprime. Tatăl dorea o relație autentică, comunicare și prietenie, o supunere din dragoste iar în casa lui să fie armonie și bucurie, milă și bunătate.

„Un om avea doi fii” dar niciunul din ei nu îl cunoștea cu adevărat. Amândoi i-au rănit inima, neînțelegând ce înseamnă dragostea veritabilă. Tatăl îi iubea în egală măsură, nu a renunțat la niciunul, voia ca ei să fie fericiți, liberi, bucuroși, să-și trăiască viața împărtășind împreună toate lucrurile.

Dumnezeu este Tatăl, dar dacă nu Îi cunoști inima în profunzime vei deveni ori un rebel, ori un om religios!

0
Ne-ar place să știm gândurile tale, te rugăm să comentezi.x
()
x
Noi folosim cookies pentru a îți oferi cea mai bună experiență posibilă pe site-ul nostru. Prin continuarea utilizării acestui site, ești de acord să folosești cookie-urile noastre.
Accept
Resping
Politică de confidențialitate