„Pentru toate există o vreme şi orice lucru de sub ceruri îşi are timpul său: …un timp pentru a tăcea şi un timp pentru a vorbi…” (Eclesiast 3:1,7 trad.NTR). „Nu răspunde prostului după prostia lui, ca nu cumva să fii tu însuţi ca el! Răspunde prostului după prostia lui, ca nu cumva să se considere înţelept!” (Proverbe 26:4-5 trad.NTR).
Ți s-a întâmplat să fii într-o situație în care să nu știi dacă să „dai replica” sau să taci și să lași să treacă „pe langă”? Cei trei ani de slujire publică ai Domnului Isus sunt plini de astfel de exemple: pe liderii religioși i-a acuzat foarte dur de ipocrizie, spunându-le ca sunt ca niște morminte vopsite dar pline de impurități, comparându-i cu șerpii și puii de scorpion (Matei 23.27-33 trad.BVA), dar când a ajuns în fața lui Pilat, a tăcut și nu a răspuns la niciuna din învinuirile care I se aduceau, iar acest fapt l-a făcut pe guvernator să rămână foarte surprins (Matei 27.11-14 trad.BVA).
Un proverb popular evreiesc spune că “tăcerea înseamnă înțelepciune, dar să taci tot timpul nu e înțelept”. Uneori situațiile și oamenii trebuie confruntați cu puterea și autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu, alteori poți vorbi mai mult prin tăcere și sunt persoane care exprimă mai mult atunci când tac decât atunci când vorbesc. Și vorbirea și tăcerea au la fel de multă putere. Atât a vorbi la momentul nepotrivit cât și a tăcea la momentul nepotrivit, ambele au, în egală măsură, consecințe.
Amin, asa e! Tacerea este privita de societatea zilelor noastre ca fiind o slabiciune sau lipsa de personalitate. Isus insa, a folosit tacerea caforma de intelepciune si putere. Cred ca numai condusi de Duhul Sfant putem folosi si noi gurile noastre sa facem bine oamenilor.