Rămânerea în viță (Ioan 15:1-6)

Ioan 15:1–6 (BTF2015)

¹ Eu sunt adevărata viță și Tatăl meu este viticultorul.

² Pe fiecare mlădiță ce este în mine neaducând rod, El o îndepărtează; și pe fiecare mlădiță care aduce rod, o curăță, ca să aducă mai mult rod.

³ Voi sunteți deja curați din cauza Cuvântului pe care vi l-am vorbit.

⁴ Rămâneți în Mine și Eu în voi. Așa cum mlădița nu poate aduce rod de la ea însăși, decât dacă rămâne în viță, tot așa nici voi, decât dacă rămâneți în Mine.

⁵ Eu sunt vița, voi mlădițele; cel ce trăiește în Mine și Eu în el, acesta aduce mult rod, pentru că fără Mine, nu puteți face nimic.

⁶ Dacă cineva nu rămâne în Mine, este aruncat afară ca o mlădiță și se usucă; și oamenii le adună și le aruncă în foc și sunt arse.

Acest pasaj este adesea folosit pentru a-i învăța pe creștini că își pot pierde mântuirea. Este ușor de înțeles de ce gândesc ei așa, mai ales când ne uităm la versetele 2 și 6: „Pe fiecare mlădiță ce este în Mine neaducând rod, El o îndepărtează”; „Dacă cineva nu rămâne în Mine, este aruncat afară și ars”. În special, expresia „în Mine”, care este folosită de două ori, sugerează aparent o pierdere a mântuirii. Mlădițele care nu dau roade – semnele mântuirii – sunt adunate și „aruncate în foc”, un simbol clar al judecății veșnice. Întrebarea se pune totuși că, din moment ce aceste mlădițe care se îndreaptă spre iad erau inițial „în” Isus, înseamnă aceasta oare că ele reprezentau credincioși adevărați care și-au pierdut mântuirea? A fi „în” viță în această pildă este totuna cu a fi mântuit? Aș sugera că răspunsul este nu și cred că aceasta este concluzia corectă din câteva motive. În primul rând, cuvântul grecesc tradus cu verbul „a îndepărta” sau „a tăia” din versetul 2 este airo, care înseamnă de fapt „a ridica de la pământ” sau „a ridica cu scopul de a ține, de a purta”. Traducerea „The Passion Translation (TPT)” a Bibliei pare să ofere o redare mai exactă a acestui cuvânt în primele două versete din Ioan 15:

Ioan 15:1–2 (TPT)

¹ Eu sunt o adevărată viță încolțită, iar fermierul care îngrijește vița este Tatăl meu.

² El are grijă de mlădițele legate de Mine, prin a ridica și propti mlădițele fără rod și prin a curăți fiecare mlădiță rodnică pentru a da o recoltă mai mare.

Același cuvânt grecesc airo este folosit în Ioan 5:8 pentru verbul „a ridica” atunci când Isus îi spune ologului de la piscina Betesda să-și ridice patul și să meargă. Apoi, în Matei 16:24, când Isus spune: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze”, airo este folosit din nou pentru verbul „a lua (crucea)”. De fapt, orice altă utilizare a acestui cuvânt grecesc airo din Noul Testament este tradusă cu „a înălța” sau „a ridica”, cu excepția lui Ioan 15:2, unde este interpretat ca „a tăia” sau „a înlătura”, și am și o explicație pentru această stare de lucruri. „Lentilele” teologice ale traducătorilor contează foarte mult. Cu toții purtăm anumite „lentile” de interpretare atunci când citim Scriptura, indiferent dacă suntem conștienți de aceasta sau nu. Îi aud uneori pe credincioși spunând: „Eu ascult doar de ceea ce spune Cuvântul”, când de fapt ei ascultă de ceea ce cred ei că spune Cuvântul, de cele mai multe ori. Și ceea ce zic ei că spune Cuvântul este filtrat prin „ochelarii” pe care îi folosesc. Fericiți sunt cei care știu ce fel de ochelari folosesc! Așadar, cred că traducătorii au ales să redea airo drept „a tăia” și „a îndepărta” din cauza înțelegerii lor teologice, dar ar fi trebuit să fie tradus ca „a ridica”. De ce? Pentru că vița de vie este o plantă cățărătoare. Deseori vezi viticultorul cum ridică mlădițele de pe pământ și le leagă cu sfoară de stâlpii viței de vie. Dacă mlădițele stau pe pământ în praf, nu dau roade. În acest pasaj, Isus spune că Tatăl ridică fiecare mlădiță fără rod pentru a o ajuta să aducă rod. El nu așteaptă ocazii de a tăia oamenii, ci de a-i face să dea roade. Aceasta este lucrarea Tatălui. Isus este vița și Tatăl Dumnezeu este viticultorul care se asigură că dăm roade.

Mai mult, versetul 2 din acest pasaj spune că Dumnezeu, Tatăl, curăță (sau scurtează) orice mlădiță care aduce rod, astfel încât să aducă mai multă roadă.

Chiar și așa-zisa Sa disciplină dă viață. Isus pare să fi înțeles aici potențialul și capacitatea noastră de a interpreta greșit scripturile. Așa că imediat, în versetul următor, El ne spune ce folosește pentru a curăța. „Voi sunteți deja curați din pricina Cuvântului pe care vi l-am vorbit” (Ioan 15:3). Cuvântul grecesc pentru „a curăța” și „a scurta” este același: kataros.

Mai mult decât atât, praful vorbește despre mentalitatea șarpelui. În grădina Edenului, Dumnezeu a blestemat șarpele, spunând: „De acum încolo, praful va fi hrana ta”. Ori de câte ori mlădița este în praf, nu dă roade. Ori de câte ori ne hrănim cu ceea ce se hrănește șarpele, când hrana șarpelui devine atmosfera vieții noastre, nu dăm roade. Dacă continuăm să ne hrănim cu minciunile dușmanului, nu vom da roade. De aceea, Dumnezeu ne înalță și ne curăță prin Cuvântul Său – ca să aducem roade. Faptul că un cuplu are un certificat legal de căsătorie nu înseamnă neapărat că au o căsătorie grozavă. Certificatul validează uniunea, dar viața în uniune este pur relațională. Un certificat nu dă naștere copiilor. Nu uniunea juridică aduce roade, ci uniunea intimă relațională. La fel, în umblarea noastră cu Cristos, uniunea noastră intimă relațională cu El este cea care aduce roade și viață.

Al doilea motiv pentru care cred că Ioan 15 nu este un pasaj despre posibilitatea credincioșilor de a-și pierde mântuirea este acela că metaforele sunt menite să meargă doar până la un punct. Isus vorbește aici printr-o pildă. El folosește o ilustrație pentru a evidenția o idee. Ca în orice imagine sau pildă, ea poate fi dusă la extremă. În înțelepciunea Sa, Isus folosește o imagine de zi cu zi – în special pentru oamenii Estului din vechime – pentru a transmite un punct spiritual: rodirea și creșterea noastră spirituală continuă aici pe pământ. Imaginea viței de vie, a mlădițelor și a grădinăritului era o referință pe care omul de rând o putea înțelege. Scopul principal al textului din Ioan 15 este de a dovedi că Isus este sursa întregii vieți spirituale. Acest lucru este clar, deoarece concluzia este că a aduce roade vine doar prin a sta în Isus. Așa cum o mlădiță despărțită de viță se va ofili și va muri, tot așa vor fi și oamenii care sunt despărțiți de Cristos. În acest context al rodirii, despărțirea de viță sau de Cristos, precum și ofilirea sau moartea nu se referă la a fi fără Dumnezeu și nemântuiți, ci la a avea „dezactivate”  în viața noastră anumite părți din întregul corp al adevărului deplin revelat în Scriptură cu privire la ce a realizat Cristos pentru noi, ce ni se cuvine, cine suntem cu adevărat în Cristos și cum ar trebui să arate viața noastră. Și această poate fi din lipsă de cunoștință, revelație și înțelegere datorită învățăturilor greșite sau din eșuarea în a menține credința proaspătă și puternică mereu în domeniile în care am fost luminați. Biblia spune la Ioan 8:32 că vom cunoaște adevărul și adevărul ne va face liberi. Există un adevăr despre sfințire, despre vindecare, despre binecuvântare, despre umblarea prin Duhul Sfânt, etc. Putem să ne sfințim fie prin credința în harul pus la dispoziție de Cristos sau prin eforturi proprii. Putem să trăim fie în vindecare și sănătate trupească prin credința în ceea ce Isus a câștigat la cruce sau în frică și suferință. Putem să avem o viață prosperă și binecuvântată prin credință sau una dominată de sărăcie și lipsă sau una în care încercăm să prosperăm numai prin eforturi proprii. Putem lua orice decizie de viață lăsându-ne călăuziți de Duhul Sfânt sau bazându-ne doar pe înțelepciunea noastră omenească. În orice domeniu de viață în care nu trăim prin credința în adevărul spiritual despre noi, acolo intervine despărțirea de viță și rodirea parțială sau încetarea temporară a rodirii, dar nu separarea ireversibilă de Dumnezeu. Poate că rezumatul învățăturii lui Isus este versetul 5: „Eu sunt vița; voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne în Mine și Eu în El, aduce multă roadă; căci despărțiți de Mine nu puteți face nimic”.

 Ea are mai degrabă scopul de a ilustra un singur punct central. Faptul că mlădițele erau deja „în” Isus de la început nu este punctul principal, așa că nu este bine să construim o doctrină bazată pe un punct secundar sau pe o metaforă limitată.

În al treilea rând, mlădițele nu au necesitat mai întâi atașare. Dacă cineva ia expresia „în Mine” în mod literal pentru a se referi la o persoană care este deja mântuită, aceasta creează o altă problemă cu metafora: cum s-au atașat mlădițele în Isus la început? Dacă mlădițele reprezintă oameni și atașamentul față de viță simbolizează mântuirea, atunci mlădițele ar trebui să fie mai întâi separate de viță la începutul metaforei, deoarece toată lumea este născută separat de Cristos și trebuie să-și pună credința în El înainte de mântuire.

Permiteți-mi să vă dau un exemplu pentru a clarifica. Imaginați-vă că Ionuț are douăzeci și cinci de ani când crede în Isus ca Mântuitor al său. Folosind imagistica lui Isus, Ionuț a fost o mlădiță moartă și uscată timp de douăzeci și cinci de ani înainte de a se conecta la viță. Însă, pilda lui Isus trece complet cu vederea peste orice mlădițe care trebuie atașate mai întâi. Dacă considerăm îndepărtarea mlădițelor fără rod o pierdere a mântuirii, atunci trebuie de asemenea să observăm că fiecare mlădiță a început fiind deja atașată de Isus. Aceasta înseamnă că toată lumea este deja mântuită dacă nu se îndepărtează de Isus mai târziu. Totuși, acest lucru nu este ceea ce învață Scriptura. În schimb, Biblia spune că toată lumea începe separată de Cristos și trebuie să fie unită cu El prin credință. Motivul pentru care această realitate nu este ilustrată în metafora lui Isus din Ioan 15 este că Isus nu a încercat să transmită acel punct. Nici noi nu ar trebui să îngrămădim câte o semnificație în fiecare detaliu al acestei pilde în moduri care să distorsioneze sensul de bază intenționat.

În al patrulea rând, nu se împacă cu restul Scripturii. Dacă Isus a vrut să-i învețe pe creștini în Ioan 15 că își pot pierde mântuirea, avem o problemă pentru că alte scripturi par să spună exact opusul. Poate cel mai explicit text din întreaga Biblie despre această problemă este 1 Ioan 2:19, care spune:

1 Ioan 2:19 (NTR)

¹⁹ Ei au ieșit dintre noi, dar nu erau dintre noi. Căci, dacă ar fi fost dintre noi, ar fi rămas cu noi, dar, ieșind, au arătat că nu toți sunt dintre noi.

Ioan ne învață că cei care pretind a fi creștini, dar în cele din urmă se îndepărtează de credința lor, arată că nu au fost mântuiți niciodată. Isus Însuși confirmă acest adevăr atunci când spune următoarele despre credincioși în Ioan 10:28–29:

Ioan 10:28–29 (NTR)

²⁸ Eu le dau viață veșnică și în veci nu vor pieri. Și nimeni nu le va smulge din mâna Mea.

²⁹ Tatăl Meu, Care Mi le-a dat, este mai mare decât toți. Și nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui.

Cu alte cuvinte, odată creștin, întotdeauna creștin. Aceste două pasaje și altele, învață acest adevăr clar ca lumina zilei.

În acest caz, Ioan 15 ar trebui interpretat luând în considerare alte versete care abordează acest subiect mai direct și fără complicația unei metafore. Parabolele pot învăța clar adevăruri frumoase, dar numai atunci când detaliile periferice nu sunt luate prea literal. Permiteți întotdeauna întregii Scripturi să vă ghideze gândirea și să facă să iasă la iveală claritatea ei prin comparații cu pasaje care vorbesc despre aceeași problemă. În acest fel, putem evita erorile și să facem ca Biblia să spună ceva ce, de fapt, nu zice.

 

Ascultă / Vizionează / Descarcă

Puteți asculta mesajul audio al acestui articol, puteți urmări mesajul video sau îl puteți descărca în diferite formate (mp3 / mp4 / pdf) de pe următorul link:

Sesiunea 8 – Rămânerea în viță (Seria “Salvați pentru eternitate”) – 2 decembrie 2023