Postări similare
O femeie bogată din Sunem, împreună cu soțul ei, a insistat ca, de fiecare dată când trecea pe acolo, profetul Elisei să mănânce și să doarmă la ei acasă, într-o cameră special făcută pentru asta. Elisei a vrut să o răsplătească dar femeia nu a cerut nimic de el. „Elisei a întrebat: „Ce putem face pentru ea?” Ghehazi a răspuns: „Ei bine, ea nu are niciun fiu: iar soțul ei este bătrân.” 15Elisei i-a zis: „Cheam-o!” El a chemat-o, iar ea a venit și s-a oprit în prag. 16Elisei a zis: „La anul, în această perioadă, vei ține în brațe un fiu.” Ea a zis: „Nu, stăpâne! Omul lui Dumnezeu, nu o determina pe slujitoarea ta să își facă iluzii!” 17Dar acea femeie a rămas însărcinată; și a născut un fiu chiar în acea perioadă, în următorul an – exact cum îi spusese Elisei” (2 Imp.4.14-17 trad.BVA).
Copilul crește dar într-o zi are o puternică durere de cap și moare. Mama lui îl așează pe patul din camera lui Elisei și fără să spună nimănui nimic, pleacă la muntele Carmel unde locuia profetul. Ea a zis: „Am cerut eu un fiu stăpânului meu? Nu ți-am spus eu să nu îmi creezi iluzii?” (v.28 trad.BVA).
Dorința de a avea un copil fusese adânc îngropată în inima ei. Poate că o vreme a sperat, a crezut și a așteptat, dar cu trecerea timpului și pentru că soțul ei era bătrân, ea a renunțat și a lăsat dorința să moară. La vers.16 inima ei a zis profetului “Atât de mult mi-am dorit asta, nu te juca cu sentimentele mele!”(parafrazare) iar când fiul a murit, dezamăgirea a fost atât de mare încât îi reproșează lui Elisei:” De ce mi l-ai dat, dacă voiai să mi-l iei? Nu ți-am spus să nu îmi trezești speranțele?”(parafrazare)
Elisei vrea să trimită pe slujitorul lui să învie copilul, dar femeia insistă ”Dar mama copilului a zis: „Jur pe Iahve care este viu și pe sufletul tău care trăiește, că nu voi pleca de lângă tine!” El s-a ridicat apoi; și a urmat-o”( vers.30 trad.BVA)
Ea a refuzat intermediari și a știut că soluția era în mâna celui mai puternic (pe vremea aceea profetul era trimisul lui Dumnezeu, oamenii se duceau la el ca la Dumnezeu). De fapt ea îi spune lui Elisei “nu te las până nu rezolvi ce ai început!” iar acesta îi onorează credința, merge cu ea la copil și-l învie. „Elisei l-a chemat pe Ghehazi și i-a zis: „Cheamă sunamita!” El a chemat-o. Când a ajuns la el, Elisei i-a zis: „Ia-ți fiul!” Ea a venit și a căzut la picioarele lui, închinându-i-se (prin aplecare) până la pământ. Apoi s-a ridicat și a ieșit împreună cu fiul ei”(vers.36,37 trad.BVA).
Copilul era al ei! Primit direct de la Dumnezeu atunci când nici nu mai credea că e posibil. Ea nu a acceptat să-i fie luat ceea ce primise cu o așa mare favoare. Copilul a rămas viu și a crescut “Chiar în momentul în care Ghehazi îi povestea regelui cum a înviat Elisei un mort, a intrat acea femeie al cărei fiu fusese înviat de Elisei. Ea venise acolo ca să îi prezinte regelui acea cerere referitoare la casa și la pământul ei. Atunci Ghehazi a zis: „O, rege, stăpânul meu, aceasta este femeia despre care vorbeam; și acela este fiul ei care a fost înviat de Elisei!” (2 Imp.8.5 trad.BVA).
Imi place mult de această sunamită care a știut cu certitudine ce vrea, ce este al ei, pentru ce trebuie să lupte (nu și-a risipit timpul și energia vorbind despre moartea copilului ci s-a dus direct la omul lui Dumnezeu), a fost concentrată, clară și cu o viziune puternică: visul ei înviat trebuia să rămână viu, ce i-a dăruit Dumnezeu prin promisiune îi aparține!
Domnul Isus a spus:“Hoțul vine doar să fure, să înjunghie și să distrugă. Eu am venit ca oile să aibă o viață abundentă”(Ioan 10.10 trad.BVA). Dumnezeu este bun și este un Dăruitor generos! „Dumnezeu nu a ezitat să Își dea (ca să moară) chiar pe propriul Său Fiu; și a făcut acest lucru pentru noi toți! Deci, oare nu ne va oferi toate celelalte lucruri împreună cu El?” (Rom.8.32 trad.BVA) „Orice dar bun și perfect provine de sus, de la Tatăl luminilor care rămâne mereu același. El nu Se schimbă ca umbra (făcută de soare)”(Iacov 1.17 trad.BVA) “Iar noi nu am primit spiritul lumii, ci Spiritul care vine de la Dumnezeu – ca să putem cunoaște lucrurile pe care El ni le-a oferit prin harul Său” (1.Cor.2.12 trad.BVA). Dacă vom căuta mai întâi Împărăția și neprihănirea Lui, tot ce avem nevoie ni se va adăuga (Matei.6.33).
Afirmația că “Domnul dă și Domnul ia!” nu este făcută de Domnul Isus, ci de un om. Adevărul este unul singur: natura și inima lui Dumnezeu este să dăruiască, iar a diavolului este să fure!
