Postări similare
Coloseni 1:21–23 (NTR)
21 Și pe voi, care cândva erați străini și dușmani în mintea voastră, din cauza faptelor voastre rele,
22 El v-a împăcat acum în trupul Lui de carne, prin moarte, pentru a vă înfățișa sfinți, fără cusur și fără vină înaintea Lui,
23 dacă rămâneți cu adevărat în credință, bine întemeiați și fermi, fără să vă abateți de la speranța Evangheliei pe care ați auzit-o, care a fost proclamată oricărei făpturi de sub cer și al cărei slujitor am devenit eu, Pavel.
Când apostolul Pavel spune în acest pasaj că Isus Cristos îi va prezenta pe credincioși ca sfinți și fără nici o pată înaintea Lui, numai dacă ei continuă în credință și nu se abat de la speranța Evangheliei, mulți credincioși îl interpretează și îl înțeleg în felul următor: „Veţi ajunge în rai numai dacă veţi continua în credinţă”. Însă mântuirea descrisă în acest text ar trebui înțeleasă ca salvarea sufletului și a trupului aici pe pământ de păcat și de efectele acestuia, așa cum am văzut în explicația din 1 Corinteni 15:1–2, același lucru fiind valabil și în acest text. 1 Tesaloniceni 5:23 spune:
1 Tesaloniceni 5:23 (NTR)
23 Însuși Dumnezeul păcii să vă sfințească în toate, iar duhul, sufletul și trupul vostru să vă fie păzite întregi, fără vină, la venirea Domnului nostru Isus Cristos.
Multe pasaje din Noul Testament ne arată că spiritul uman este în întregime recreat, deja sfânt și fără prihană (1 Corinteni 5:17, 5:21; Efeseni 2:10, 4:24). Părțile care sunt făcute sfinte, fără vină și dincolo de orice reproș, de către Isus, sunt sufletul (gândirea și emoțiile noastre) și trupul (sfințirea, sănătatea și prosperitatea). Totuși, condiția pentru a atinge acea stare este de a continua în credință, bine întemeiați și statornici.
Pavel spune în Coloseni 1:21 că ei erau cândva înstrăinați de viața lui Dumnezeu și erau dușmanii Lui, dar acum au fost împăcați în trupul lui Isus de carne. Au fost salvați din iad; este gata! Dar cu ce scop? Să trăiască ca sfinți din slavă în slavă. Și asta se va întâmpla pe măsură ce ei continuă în credința simplă pe care au primit-o cândva. Când eram la școală, aveam două tipuri de colegi: unii care își doreau doar să aibă întotdeauna notele minime de trecere și alții care erau supărați chiar și atunci când obțineau 9+ sau 10-. Ceea ce vreau să spun prin aceasta este că, în timp ce mulți credincioși doresc doar să ajungă în rai, dorința și scopul lui Dumnezeu prin reconciliere este ca noi să ajungem acolo nu în orice stare, ci într-una excelentă și sfântă, fără reproș. Unii credincioși nu continuă în această credință și zădărnicesc harul lui Dumnezeu aici pe pământ. Aceasta nu înseamnă că vor merge în iad după moarte, ei tot vor ajunge în cer ca prin foc, dar nu vor avea nicio răsplată sau laudă de la Dumnezeu. Deoarece am menționat această expresie „salvat prin foc” aici, aș dori să aloc puțin timp pentru a explica ce înseamnă.
Conceptul de a fi mântuit prin foc apare în 1 Corinteni 3:15. Te invit să citim întregul text:
1 Corinteni 3:9-16 (NTR)
9 Căci noi suntem lucrători împreună cu Dumnezeu, iar voi sunteți terenul cultivat al lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.
10 Potrivit cu harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, eu, ca un meșter constructor înțelept, am pus o temelie, iar altul construiește pe ea. Dar fiecare să fie atent cum construiește pe ea.
11 Căci nimeni nu poate așeza o altă temelie decât cea care este pusă și care este Isus Cristos.
12 Iar dacă cineva construiește pe această temelie aur, argint, pietre prețioase, lemn, fân, paie,
13 lucrarea fiecăruia va fi dezvăluită, pentru că ziua Domnului o va face cunoscută, deoarece va fi descoperită prin foc. Și focul va testa cum este lucrarea fiecăruia.
14 Dacă lucrarea pe care a construit-o cineva va rămâne, el va primi o răsplată.
15 Dacă lucrarea cuiva va fi arsă, el va suferi pierderea. Cât despre el însuși, va fi mântuit, dar așa, ca prin foc.
16 Nu știți că voi sunteți Templul lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi?
Conform acestui pasaj, toți oamenii născuți din nou trebuie să lucreze și să construiască ceva după ce au fost mântuiți. Fie că sunt conștienți de aceasta sau nu, toți credincioșii lucrează la o clădire, unii în mod mai intenționat decât alții. Ce este această clădire în care sunt implicați toți credincioșii? Versetul 9 spune că noi, credincioșii, suntem terenul și clădirea lui Dumnezeu, iar apoi versetul 16 clarifică că noi suntem templul Său, casa spirituală a lui Dumnezeu. De-a lungul Vechiului și Noului Testament, Îl putem vedea pe Dumnezeu fiind mereu interesat de un templu în care să locuiască prezența Sa. La început a fost un cort în pustie, apoi o clădire fizică în timpul regelui Solomon și în cele din urmă oamenii care vin la Cristos. 1 Petru 2:5 ne numește pietre vii zidite într-o casă spirituală, o preoție sfântă, în timp ce Coloseni 2:7 afirmă că suntem zidiți în El. Mai mult, Efeseni 4:12-13 vorbește despre cele cinci slujiri date bisericii pentru zidirea trupului lui Cristos și aducerea sa la unitatea credinței și la cunoașterea Fiului lui Dumnezeu, a unui om matur, care este plinătatea lui Cristos. Fiecare credincios se zidește pe sine și pe ceilalți frați și surori în credință în Cristos, conform imaginii lui Dumnezeu. Romani 12:2 descrie, de asemenea, acest proces ca o transformare prin reînnoirea minții.
În versetul 11, Pavel declară că temelia acestei zidiri a lui Dumnezeu, începutul ei, este Cristos și jertfa Lui pentru păcate, și nimic altceva. Această fundație este fermă, sigură și rămâne pentru totdeauna o dată ce este primită și acceptată prin credință de către o persoană. În continuare, pentru a înțelege mai bine semnificația materialelor de construcție din versetul 12, să descoperim mai întâi ce este ziua Domnului, menționată în versetul 13, când lucrarea fiecăruia va deveni clară și ce semnifică focul care o va dezvălui. Deoarece versetul 14 indică acordarea de răsplătiri pentru lucrările durabile, ziua Domnului trebuie să se refere la Ziua Judecății, când toată lumea va sta înaintea lui Dumnezeu (Apocalipsa 11:18; Romani 14:10; 2 Corinteni 5:10; 1 Ioan 4: 17-21) ca să fie judecată după adevăr. Romani 2:2 declară că judecata lui Dumnezeu este conform adevărului. Aceasta înseamnă că focul care va testa lucrarea fiecăruia este adevărul lui Dumnezeu, revelat în Cuvântul Său, și măsura sa însuşită de noi prin credinţă şi practicată în mod consecvent pe pământ. Filipeni 2:12 ne îndeamnă să ne exersăm mântuirea noastră cu evlavie, iar Filimon 1:6 ne arată că credința noastră devine eficientă și se activează prin recunoașterea sau admiterea oricărui lucru bun care este în noi în Cristos Isus, adică asimilarea adevărului. Este important să lămurim aici că adevărul lui Dumnezeu nu ne face rău nouă, credincioșilor, ci arde toate lucrurile nelegiuite din viața noastră, făcute fără credință.
Acum, suntem într-o poziție mai bună de a înțelege semnificația aurului, argintului, pietrelor prețioase sau lemnului, fânului și paielor. Mulți credincioși cred că aceste materiale se referă la fapte bune sau rele făcute în trup, dar acest lucru este parțial adevărat. Ele pot fi fapte moarte (bune sau rele) sau fapte făcute prin credința în adevăr. Motivațiile din spatele faptelor și mijloacele prin care acestea sunt săvârșite sunt vitale. Apoi materialele se referă și la cât de mult din excelențele lui Dumnezeu am manifestat aici pe pământ, cât de mult din natura lui Dumnezeu și din identitatea lui Cristos, în toate aspectele ei, am asimilat: adică umblând în sfințenie, fiind călăuziți de Duhul în deciziile vieții, umblând în înțelepciune, în dragoste, bunătate, răbdare, vindecarea bolnavilor, învierea morților, eliberarea oamenilor de demoni, slujirea și binecuvântarea altora, mărturisirea Evangheliei altora și aducerea lor în Împărăție. 2 Petru 1:8-11 confirmă că, dacă aceste lucruri sunt ale noastre într-o măsură crescândă, ele nu ne vor face inutili sau neproductivi în cunoașterea Domnului nostru Isus Cristos, nu ne vor face să ne poticnim niciodată și, în acest fel, ne va fi acordată o intrare din belșug în Împărăția veșnică a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cristos. Deci, intrarea poate fi una obișnuită, nu cu multe onoruri și recompense, sau una bogată.
Există oameni care și-au pus la un moment dat credința în Cristos pentru iertarea păcatelor într-un mod autentic, ceea ce înseamnă că au pus temelia lui Cristos în viața lor, dar după aceea, ei nu s-au zidit în mod corespunzător în Cristos și au trăit, în cea mai mare parte, o viață firească și carnală, ca oamenii neregenerați. Ei au frustrat întotdeauna harul lui Dumnezeu în viețile lor, fie din lipsă de cunoaștere și înțelegere a adevărului, fie din ignoranță, neascultare și lipsă de disciplină. Mulți dintre ei și-au încheiat chiar viața într-un mod foarte rușinos. Întrebarea se pune dacă acești oameni vor mai fi mântuiți și vor intra în Împărăția lui Dumnezeu? Răspunsul este unul afirmativ, ei vor fi salvați, și aceasta înseamnă de fapt mântuirea prin foc. Lucrarea și modul lor de viață după ce L-au primit pe Cristos vor fi arse de focul adevărului. Acestea nu vor avea nicio valoare înaintea lui Dumnezeu și ei nu vor primi nicio răsplată. La aceasta se referă pierderea suferită în versetul 15. Însă, temelia lui Cristos din viețile lor nu va fi arsă. Aceasta va rămâne și nu poate fi arsă. De fapt, chiar și atunci când o casă fizică ia foc, fundația acesteia nu arde niciodată, deoarece este din ciment. Doar casa de deasupra arde, mai mult sau mai puțin, în funcție de materialele folosite la construirea ei. În același fel, datorită fundației lui Cristos în viețile lor, ei înșiși vor fi mântuiți, dar fără nicio răsplată, ci ca prin foc.
Ascultă / Vizionează / Descarcă
Puteți asculta mesajul audio al acestui articol, puteți urmări mesajul video sau îl puteți descărca în diferite formate (mp3 / mp4 / pdf) de pe următorul link:
Sesiunea 10 – Rămânerea în credință (Seria „Salvați pentru eternitate”) – 5 iunie 2024
