Postări similare
Matei 7:13–14 (VDC)
13 Intrați pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare și mulți sunt cei ce intră pe ea.
14 Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viață și puțini sunt cei ce o află.
Cu siguranță, ați auzit creștini predicând și susținând pe baza acestui pasaj că poarta strâmtă și calea îngustă au de-a face cu ascultarea și cu viața ta sfântă și evlavioasă. Ei spun lucruri de genul: „Dacă trăiești o viață sfântă și dreaptă, poți fi sigur că ești pe calea îngustă și, la sfârșit, vei intra în viața veșnică prin poarta strâmtă – adică viața de după moartea fizică. Însă, dacă nu trăiești în ascultare continuă, ești pe calea lată care duce la distrugerea veșnică, ceea ce înseamnă că îți vei pierde mântuirea”.
Să presupunem că această înțelegere a textului este corectă, ești de acord cu ea și crezi că ia în considerare jertfa lui Cristos pentru păcate. Apoi, imaginează-ți pentru o clipă că Isus Cristos nu a venit niciodată pe pământ, nu a murit niciodată pe cruce pentru păcatele omenirii și întâlnești acest pasaj în Biblie. Întrebare: „Fără Cristos în ecuație, interpretarea ta a acestui text s-ar schimba în vreun fel”? Cel mai probabil că nu! Dacă nu s-ar schimba, atunci cum a contribuit Isus la intrarea ta în viață veșnică, prin suferința și moartea Sa costisitoare? Care este semnificația morții Lui în toată această afacere a mântuirii? Niciuna, conform celei mai comune perspective asupra acestor versete. Aceasta ar trebui să constituie un semnal suficient pentru noi, că există o problemă de înțelegere. Care sunt porțile strâmte și căile înguste? Care sunt porțile largi și căile spațioase?
Isus spune în Matei 5:20: „Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu o depășește pe cea a cărturarilor și a fariseilor, nu veți intra în niciun caz în Împărăția Cerurilor”. Isus folosește, în predica de pe munte, Legea și aplicarea ei, pentru a-i convinge pe evrei de incapacitatea lor de a obține neprihănirea necesară intrării în Împărăția Cerurilor. Isus realizează aceasta prin amplificarea Legii lui Moise de la un simplu set de reguli și cerințe exterioare (litera Legii) la motivațiile interne ale inimii (spiritul Legii). După spusele Lui, acești oameni trebuiau să aibă o neprihănire mai mare decât cei mai sfinți oameni cunoscuți de ei — adică „cărturarii și fariseii”. Astfel, Isus îi aduce până la punctul în care să căute neprihănirea în afara lor. În acest context, Isus vorbește apoi despre poarta strâmtă vs. cea largă și despre calea îngustă vs. cea lată în ceea ce privește mântuirea. El îi pregătea pentru singura dreptate pe care Dumnezeu o va accepta ca bază pentru intrarea în Împărăția Sa, adică neprihănirea lui Dumnezeu numai prin credința în Isus (Romani 3:21–4:25).
Cuvântul „îngustă” (gr. tethlimmene) din Matei 7:14 înseamnă „mărginită, mică”. Nu are nimic de-a face cu un stil de viață dificil, așa cum ne învață unii. Ideea este că treci printr-o poartă și ajungi imediat la destinație. În acele timpuri, poarta unui oraș nu avea o potecă de cealaltă parte a ei. Calea era pe sub poartă, dar nu mergea mai departe de acest punct, deci, în momentul în care intrai pe poartă, erai în oraș. Nu era o cale lungă de cealaltă parte a intrării care să ducă în oraș.
Cuvântul „intrați” (gr. eiserchomai) din 7:13 înseamnă „a intra în”. Matei nu folosește niciodată acest cuvânt în acest tip de situație, ca să se refere la mersul către ceva anume. Întotdeauna este folosit pentru a arăta că intri direct în ceva. Acest lucru este confirmat de utilizarea prepoziției grecești eis la începutul cuvântului eiserchomai, care este „în” la cazul acuzativ. Dacă vroiai să folosești o prepoziție în textul grecesc pentru a vorbi despre a merge spre ceva, cel mai probabil ai fi folosit cuvântul pros, care înseamnă „spre, către”. Dar folosirea lui eis („în”) cu eiserchomai („a intra în”) indică faptul că treci printr-o poartă care te aduce imediat „în” destinație. Isus nu vorbește despre intrarea pe o cale dificilă care va duce la o destinație.
„Poarta strâmtă” se referă la același lucru pe care l-a spus Isus în Ioan 10:9 și 14:6:
Ioan 10:9 (NTR)
9 Eu sunt Poarta. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit. Va intra, va ieși și va găsi pășune.
Ioan 14:6 (NTR)
6 Isus i-a răspuns: ‒ Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.
Poarta strâmtă este numită așa pentru că nu există altă cale de a intra în Împărăția Cerurilor decât numai prin credință în Cristos. Punctul de intrare este îngust pentru că face aluzie la credința în Isus și la nimeni sau nimic altceva. Calea este „restrânsă” sau „îngrădită” în sensul că nu există alta care să conducă la Tatăl decât Cristos. În contrast, „poarta largă” are mulți oameni care intră prin ea, deoarece este o intrare extinsă care duce imediat la distrugerea veșnică. „Poarta largă” reprezintă toate celelalte opțiuni prin care oamenii spun că se poate intra în viață veșnică. Dar Isus îi invită pe ascultătorii Săi nemântuiți să caute „poarta strâmtă”, care de fapt, este El Însuși. Există o singură cale către mântuire, ceea ce o face „îngustă”, iar această cale este Isus și numai El.
În Matei 18:3, Isus răspunde la întrebarea ucenicilor Săi despre „a fi mare” în Împărăție spunând: „Dacă nu vă convertiți și nu deveniți ca niște copii, nu veți intra în niciun caz în Împărăția Cerurilor”. Pentru ca oamenii să intre în ea, ei trebuie să fie „convertiți” sau îndepărtați de cinismul și lipsa de încredere care îi caracterizează pe majoritatea adulților și să devină ca niște copii care posedă o credință de copil. Copiii mici trebuie să depindă de ceilalți ca să facă ceea ce ei nu pot face pentru ei înșiși. A face voia Tatălui (Matei 7:21) adică să primești intrarea în Împărăție înseamnă a alege să ai o credință copilărească în Isus Cristos că El va face pentru tine ceea ce nu ai putea niciodată să realizezi singur. Și acesta este cel mai dificil lucru de făcut pentru o minte legalistă.
În contextul pasajului, Isus vorbește despre „prooroci mincinoși care vin la voi în haine de oaie, dar pe dinăuntru sunt lupi răpitori” (Matei 7:15). Acești profeți mincinoși stau în fața porții largi care duce la distrugere, în timp ce adevărații profeți stau în fața „porții strâmte” care duce la viață. Aceștia predică singura cale care duce la binecuvântare și este „îngustă” (Ioan 10:9, 14:6). Numai credința în Cristos duce la viața veșnică (Ioan 3:16, 6:40, 47, 14:6; Fapte 4:12; I Timotei 2:4–6). Cei care învață pe alții un tip de mântuire „prin credință plus altceva” stau în fața „porții largi” care duce la moarte atât aici, cât și în eternitate. Isus spune: „Sunt mulți care intră pe ea”. Dar cei care predică o Evanghelie numai pentru credință stau în fața „porții strâmte”, care este prea îngustă pentru a-ți transporta și bagajul faptelor tale prin ea. Isus spune: „Puțini sunt cei care o găsesc”.
Doar pentru că un profesor de Biblie sau un teolog are un număr mare de studenți nu înseamnă că predă mesajul potrivit. Astăzi există multe religii false care au milioane de adepți dar aceasta nu înseamnă că au găsit „poarta strâmtă” care duce la viață. Este ca și cum Isus ar spune: „Fiți atenți la cei care au un număr mare de oameni ce îi urmează. S-ar putea să stea în fața porții largi care duce la distrugere”.
Pe de altă parte, dacă un profesor al Bibliei sau un evanghelist are un număr mic de oameni care îi urmează, aceasta nu înseamnă că nu ar putea sta în fața porții largi care duce la rău. Dacă mesajul lor subliniază că singura condiție pentru mântuire este credința în Cristos, atunci ei stau în fața porții strâmte care duce la viață.
Ascultă / Vizionează / Descarcă
Puteți asculta mesajul audio al acestui articol, puteți urmări mesajul video sau îl puteți descărca în diferite formate (mp3 / mp4 / pdf) de pe următorul link:
Sesiunea 11 – Necredința de după mântuire (Seria „Salvați pentru eternitate”) – 19 iunie 2024
