Postări similare
Conform instrucțiunilor foarte exacte date de Dumnezeu (Geneza 6. 14-16) și luând în calcul dimensiunea minimă a unui cot de 45 de centimetri, arca lui Noe a fost de cel puțin 137 m (lungime) x 23 m (lățime) x 13.7 m (înălțime), deci volumul ei a fost de aproximativ 43.200 m3. Pentru a înțelege mai bine, acesta este volumul echivalent din 522 de vagoane de cale ferată standard, în fiecare dintre acestea putând încăpea 240 de oi, deci arca putea găzdui cel puțin 120.000 de vietăți de mărimea unei oi. Înaltă cât o clădire cu 4 etaje, avea destul spațiu pentru 3 punți foarte mari, cu o suprafață totală de 8.900 m2. Construită probabil din chiparos, un arbore rășinos, deci rezistent la apă, etanșată pe interior și exterior cu un strat de smoală, ea era compartimentată dar avea un singur geam și o singură ușă. Cântărea cam 14.000 tone, iar pentru construcția ei au fost folosiți peste 3,1 milioane de metri pătrați de cherestea, adică îndeajuns de mult pentru a acoperi o distanță de peste 3000 de km. Folosesc aceste date ca să ne dăm seama de măreția lucrării, că arca lui Noe nu a fost o micuță corăbioară, ci o navă magnifică, o construcție splendidă, aproape de dimensiunea maximă cunoscută a fi posibilă pentru un vas din lemn. Datorită formei, asemănătoare unei lăzi, și raportului dintre proporțiile ei (lungimea de 6 ori mai mare decât lăţimea şi de 10 ori mai mare decât înălţimea), era sigură și confortabilă, perfect capabilă să plutească până la destinație. Este impresionant, nu-i așa? Arhitecții navali contemporani, care cred în tot ce spune Biblia, recunosc că arca lui Noe este unică în perfecțiunea ei, nimeni nu a putut să mai construiască, din lemn, o astfel de navă grandioasă.
Imaginează-ți că un om, pe nume Noe, începe o astfel de construcție, pe uscat, dedicându-se total, cu resurse, energie, timp și ascultare deplină, spunând tuturor că Dumnezeu i-a vorbit și i-a spus cum să o facă! Oamenii care trăiesc prin logică și rațiune pun la îndoială și consideră ca un basm această istorisire biblică. Cum au venit și au intrat în arcă, toate făpturile vii, singure, două câte două, un mascul și o femelă? Au locuit împreună mai mult de un an, cum de nu s-au atacat/mâncat unele pe altele? Erau acolo elefanți, șoareci, căprioare, lei, sconcși, corbi, șerpi, porumbei, vulturi… dar deja mintea se blochează pentru că îți dai seama că-ți depășește total intelectul uman. Cum s-a păstrat mâncarea oamenilor și a animalelor, proaspătă, atâta timp? Apoi, nava era perfect etanșă, nicio picătură de apă nu a putut intra în ea, cum au respirat aer curat atâtea făpturi vii, mai mult de un an? Ce sunete, ce zgomote, ce mirosuri erau acolo?! Cum a fost posibil ca toți să trăiască împreună, închiși, neștiind unde și când vor ajunge, neștiind ce va fi cu ei și cum se va termina totul? Pot fi multe întrebări dar toate au același răspuns: Noe a primit o promisiune divină clară și a trăit, el și familia, prin încrederea în ea. Arca era umplută de prezența lui Dumnezeu, era a Lui, tot ce a fost acolo, în interior, timp de mai mult de un an, a fost supranatural, dincolo de orice gândire omenească, într-o armonie perfectă. El a planificat totul, de la început până la sfârșit, Și-a luat responsabilitatea de a-i duce pe cei ce s-au încrezut în El, până la destinația promisă. Ei au așteptat cu răbdare și, la timpul hotărât de Dumnezeu, au primit ce li s-a spus. Este imposibil pentru cei din afară să înțelegă viața abundent supranaturală din interior. Cu siguranță oamenii au râs de Noe și l-au întrebat, dacă e adevărat ce spune, cum se va descurca cu toate problemele pe care le va întâmpina, ce va face?! Noe poate că a răspuns, poate că nu, dar noi știm ce spune Scriptura: Domnul va purta de grijă (Geneza 22.14)! Deci niciun om al lui Dumnezeu să nu se teamă, să nu se îngrijoreze, ci doar să facă ce i-a spus El și totul va fi bine!
Să ne întoarcem puțin înapoi, înainte de potop! Toate vietățile, mici și mari, de pe pământ și din văzduh, împreună cu Noe (nume care în ebraică înseamnă mângâiere, alinare, tihnă) și familia lui, stăteau de 7 zile închiși în corabia construită exact cum a spus Dumnezeu, așteptând promisiunea Lui. Îmi pot imagina disprețul și vorbele batjocoritoare ale celor rămași afară! „Noe a înnebunit de tot și i-a convins și pe ai lui să îl urmeze. Ce fanatici religioși extremiști, ei stau acum înăuntru cu toate animalele și păsările alea, așteptând ce?! E soare, e cald, e uscat, la fel ca ieri, alaltăieri și anul trecut pe vremea asta. Ce așteaptă ei nu există, mai bine să ne vedem de lucrurile noastre palpabile și să îi lăsăm în închipuirile lor, auzi! cică i-a vorbit Dumnezeu!” Apoi deodată a început să plouă. O zi, două, trei, o săptămână, două săptămâni, ce-i asta, când se va opri? Oare nu cumva a fost ceva adevăr în ce spunea Noe?! Treptat, gândurile de frică și îngrijorare au devenit țipete de spaimă și strigăte după ajutor. În timp ce toate bunurile lor materiale erau distruse și luate de ape, au urcat pe cei mai înalți munți, într-o încercare disperată de a-și salva viețile. „Ai avut dreptate Noe, unde ești, vino și ia-ne și pe noi în arcă!” Au fost martori ani întregi la tot ce a făcut și a spus omul lui Dumnezeu, au văzut cu ochii lor cum înainta lucrarea divină menită să despartă viața de moarte, dar acum era prea târziu pentru ei, timpul nu mai putea fi dat înapoi, „odihna” plutea departe și totul se terminase.
Aceste cuvinte nu au scopul să te sperie sau să te amenințe, ci să-ți aducă o veste bună. Dumnezeu a făcut atunci un legământ specific cu Noe dar acum, prin Hristos, oricărui om, fără excepție, îi este oferită, gratuit, șansa la salvare. În mijlocul unei civilizații pervertite și plină de violență (Geneza 6.11), pe un pământ cu atât de multă moarte și distrugere, El tânjește după tine, să fiți împăcați și în armonie. Astăzi, auzind glasul Lui, nu-ți împietri inima (Evrei 3.15) pentru că El te cheamă într-un loc al odihnei. Iar acest loc nu este o zi anume din săptămână sau un loc geografic, nu este o anumită stare de spirit pe care o dă confortul, portofelul tău plin cu bani sau circumstanțele favorabile, nu este nici măcar o gândire pozitivă motivațională, ci este o Persoană, Domnul Isus Hristos. „Odihna” e aproape de tine și vrea să locuiască în inima ta.
