Neprihănirea fariseilor (Matei 5:20)

Eduard Serediuc, MTS

Matei 5:20 (VDC)

²⁰ Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor și a fariseilor, cu niciun chip nu veți intra în Împărăția Cerurilor.

Unii oameni iau acest verset și afirmă următoarele: „Dacă tu, ca și credincios în Cristos, nu vei ajunge într-un punct în care să trăiești mai sfânt decât cărturarii și fariseii, atunci în niciun caz nu vei intra în Împărăția Cerurilor. Nu vei mai fi mântuit”. Care era neprihănirea cărturarilor și fariseilor? Posteau de trei ori pe săptămână, plăteau zeciuiala în mod regulat, se rugau des și făceau tot felul de fapte bune în exterior, conform cerințelor Legii lui Moise. Cu alte cuvinte, neprihănirea lor era o neprihănire a faptelor bune, mai exact, a faptelor Legii. Și vine Isus și spune că dacă neprihănirea unei persoane nu o depășește pe cea a faptelor Legii, în niciun caz ea nu va intra în Împărăția Cerurilor. Isus vrea oare să spună aici că un credincios trebuie să facă cu mult mai multe fapte bune decât fariseii pentru a intra în Împărăția Cerurilor? Cu siguranță că nu! Isus se referea la un alt tip de neprihănire, care urma să vină prin moartea Sa și care era superioară celei date de Lege – adică darul dreptății lui Dumnezeu primit prin credința în Isus Cristos:

Romani 3:20–22 (VDC)

²⁰ Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoștința deplină a păcatului.

²¹ Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc Legea și Prorocii –

²² și anume neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credința în Isus Cristos, pentru toți și peste toți cei ce cred în El. Nu este nicio deosebire.

În cele din urmă, să luăm un moment pentru a vedea cum descrie Pavel neprihănirea fariseilor:

Romani 10:1–4 (VDC)

¹ Fraților, dorința inimii mele, și rugăciunea mea către Dumnezeu, pentru israeliți este să fie mântuiți.

² Le mărturisesc că ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere,

³ pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-și pună înainte o neprihănire a lor înșiși și nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu.

⁴ Căci Cristos este sfârșitul Legii, pentru ca oricine crede în El să poată căpăta neprihănirea.

Cristos este sfârşitul Legii pentru neprihănirea fiecăruia care crede. El este neprihănirea lui Dumnezeu care depășește pe cea a cărturarilor și a fariseilor și pe care o persoană trebuie să o primească prin credință pentru a intra în Împărăția Cerurilor. Un credincios a devenit, o dată pentru totdeauna, neprihănirea lui Dumnezeu în Cristos în momentul mântuirii:

2 Corinteni 5:21 (VDC)

²¹ Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.

Ascultă / Vizionează / Descarcă

Puteți asculta mesajul audio al acestui articol, puteți urmări mesajul video sau îl puteți descărca în diferite formate (mp3 / mp4 / pdf) de pe următorul link:

Sesiunea 11 – Necredința de după mântuire (Seria „Salvați pentru eternitate”) – 19 iunie 2024