Postări similare
Rut primisese de la Boaz un cuvânt clar și specific pentru ea, iar acum aștepta împlinirea lui. Scriptura ne spune că toate promisiunile lui Dumnezeu sunt „Da” și „Amin”; conform 2 Corinteni 1.20 și Evrei 4.12, ele se moștenesc prin credință și răbdare. „…Aveți nevoie de răbdare, pentru ca, după ce ați făcut voia lui Dumnezeu, să puteți primi ce vi s-a promis”, adaugă Evrei 10.36. „… Este o profeție a cărei vreme este hotărâtă, se apropie de împlinire și nu va minți; dacă ți se pare că întârzie, așteapt-o, căci va veni și se va împlini cu siguranță”, ne spune Habacuc 2.3.
Așadar, citim din Rut 4.1,2: „Boaz s-a dus la poarta cetății și s-a așezat acolo. Tocmai atunci trecea cel ce avea drept de răscumpărare, cel despre care vorbise Boaz. Boaz i-a zis: ‒ Prietene, întoarce-te și așază-te aici! Acesta s-a întors și s-a așezat. Boaz a adus și zece bărbați dintre bătrânii cetății și a zis: ‒ Așezați-vă aici. Ei s-au așezat.” Poarta cetății, la iudei, era locul unde se adunau bătrânii și judecătorii ca să facă dreptate, să ia decizii importante și să încheie tranzacții. Aici se discutau toate evenimentele esențiale pentru oamenii cetății. Din nou citim că „tocmai atunci” trecea pe acolo cel ce avea mai întâi drept de răscumpărare asupra lui Naomi și Rut. Nu i se spune numele dar știm, din tot contextul cărții și al Scripturii că este vorba despre un om care simbolizează Legea lui Moise. Boaz cheamă la judecată și 10 bătrâni, simbolul celor 10 legi mozaice de bază, astfel ca, în fața tuturor martorilor, să se aleagă persoana care va asigura viitorul celor două văduve. În doar două versete, verbul „a așeza” este repetat de patru – cinci ori! Lucrurile acestea nu se făceau în grabă și superficial, cuvintele aveau greutate în ele însele și orice promisiune avea valoare de lege. Totul era tratat într-un mod serios pentru că reputația unui om era un lucru foarte important în comunitatea iudaică. Deci, cu mult tact și înțelepciune, Boaz oferă omului respectiv șansa de a stăpâni peste Naomi și Rut, dar acesta, deși inițial a vrut să o facă, recunoaște apoi că nu poate! Omenește juridic era vorba de cele două femei văduve și de terenul rămas de la soțul lui Naomi. Spiritual juridic, Legea lui Moise declară, în cap.4, vers.6: „Atunci cel ce avea drept de răscumpărare i-a răspuns: ‒ Nu pot s-o răscumpăr pentru mine, ca nu cumva să-mi ruinez propria moștenire. Răscumpăr-o tu. Poți lua tu dreptul meu de răscumpărare, căci eu nu pot s-o răscumpăr.” Da, recunosc, constat situația și sunt conștient de ea, dar eu nu pot să o rezolv, spune Legea mozaică dovedindu-se neputincioasă în a răscumpăra omul din toate problemele lui. Dacă nu era Boaz, cele două văduve rămâneau în situația lor dificilă, fără nicio șansă de salvare. Conform gândirii umane, Rut nu era o păcătoasă, ba chiar dimpotrivă, era o femeie morală, capabilă să se descurce singură, prin propriile puteri. Să nu uităm că venea dintr-un popor care nu avea un sistem legal corect, atât de bine pus la punct, ca poporul israel. Dar odată cu includerea ei, prin Naomi, în poporul iudeu, ea a devenit conștientă din ce în ce mai mult de faptul că încrederea în tăria și abilitățile ei omenești este considerată de Dumnezeu ca păcat. „…nimeni nu va fi considerat corect în relația lui cu Dumnezeu datorită (respectării) legii (mozaice). De fapt, tocmai prin această lege devine omul conștient de păcatul lui”, ne spune Romani 3.20. „Dar a apărut bunătatea lui Dumnezeu – Salvatorul nostru – și dragostea Lui pentru oameni. Atunci, El ne-a salvat; și a făcut acest lucru nu în baza faptelor bune făcute de noi, prin care am fi obținut acest merit. Ci pentru că El a avut milă de noi, ne-a spălat făcându-ne curați atunci când Spiritul Sfânt ne-a înnoit prin regenerarea (spirituală) pe care ne-a făcut-o. Și Dumnezeu a turnat din abundență Spiritul Său peste noi prin Isus Cristos, Salvatorul nostru”, ne spune Tit 3. 4-6.
Din momentul în care Naomi, Rut și tot ce aveau ele, au intrat sub autoritatea lui Boaz, prefigurarea lui Hristos, cel ce avea drepturi înainte, adică cel ce reprezenta Legea, nu mai avea nicio putere și autoritate asupra lor. „Deci legea (mozaică) a fost „pedagogul” nostru care ne-a îndrumat spre Cristos, ca să fim considerați (apoi) corecți prin credință. După ce a venit această epocă a credinței, noi nu mai suntem sub îndrumarea acelui „pedagog”, ne spune Gal 3.25.
Citim de asemenea în Romani 3. 22-24, că „Dumnezeu îi consideră corecți pe toți prin credință. Și, de fapt, este vorba despre credința în Isus Cristos. Nu există nicio diferență (între oameni), pentru că toți au păcătuit și sunt privați de gloria lui Dumnezeu. Acceptarea lor ca oameni corecți (în relația cu Dumnezeu) se realizează prin harul Său, (respectiv) prin răscumpărarea care există în Cristos Isus.” Legea lui Moise doar a identificat problema, soluția a venit prin Domnul Isus Hristos!
Deci Rut și Naomi și-au lăsat, cu încredere, viitorul în mâinile lui Boaz. Tranzacția a fost confirmată, imposibil de retractat, parafată conform obiceiului iudaic și binecuvântată de autoritatea martorilor. Nimic altceva de făcut, terminat! Așa cum a spus Hristos, dându-Și duhul, s-a isprăvit! Ce mai urmează după asta? O viață trăită cu Răscumpărătorul, o uniune cu El care aduce rod!
Vom vedea, în partea a cincea, cum a devenit Rut una din cele cinci femei menționate în genealogia lui Isus din Evanghelia după Matei cap.1. (va urma)
