
Tatăl lui se numea Salmon, în limba ebraică însemnând „haină” sau „îmbrăcăminte”, iar mama lui era Rahav, adică „largă”, „spațioasă”. Aceasta este inclusă în genealogia Domnului Isus din Evanghelia după Matei, cap.1, și este semnificativ faptul că Duhul Sfânt menționează în acest loc numele a doar 5 femei printre numele a 42 de bărbați! Asta ne spune multe despre Rahav și rolul ei în istorie. Pentru că a fost adoptată într-un mod supranatural în poporul lui Israel, ea și-a crescut fiul fără prejudecăți religioase rigide. Îi știm povestea din cartea Iosua cap.2, cum, dintr-o prostituată canaanită, Dumnezeu a reabilitat-o, a restaurat-o și i-a redat demnitatea de femeie dăruindu-i o familie în poporul ales. Ea a știut ce înseamnă să fi la un pas de moarte și să fi salvată de Dumnezeul Cel Viu al lui Israel. După cum s-au derulat evenimentele, înțelegem că Rahav și-a crescut fiul, pe Boaz, în această atmosferă a bunătății și dragostei pe care ea însăși a primit-o în dar. Și ea și nora ei au avut un trecut tulbure, fără Dumnezeu, și au experimentat aceleași trăiri. Deși una fusese prostituată, adică o păcătoasă în ochii oamenilor, iar cealaltă fusese o femeie morală, admirată și respectată, amândouă aveau nevoie, în egală măsură, de un Răscumpărător. Au recunoscut că numai Dumnezeul Cel Viu le poate ajuta, s-au smerit și au făcut tot ce au putut face la vremea aceea, ca să înceapă o viață nouă. Venite din afara poporului iudeu, aceste două femei simbolizează neamurile asupra cărora s-a extins favoarea lui Dumnezeu. Dacă în Vechiul Legământ poporul ales era Israel, acum este Biserica, adică oamenii din orice națiune care acceptă pentru ei înșiși lucrarea lui Isus Hristos de la cruce. Astfel, Legea a fost înlocuită cu harul. „A venit inițial la cei care erau ai Săi. Dar ei nu L-au primit. În consecință, tuturor celor care (totuși) L-au primit, adică celor care cred în El, le-a oferit dreptul să devină copii ai lui Dumnezeu. Ei au fost născuți nu dintr-o ființă umană, nici ca o consecință a unei dorințe fizice și nici printr-o decizie a omului; ci din Dumnezeu”, ne spune Ioan 1.11-13.
Întorcându-ne la Rahav, ea a devenit, alături de Naomi, a doua soacră extraordinară pentru Rut.
La rândul lui, Boaz știa despre transformarea radicală din viața mamei lui și chiar dacă Rut era o fostă moabită păgână, a avut încredere că Dumnezeu este Cel ce schimbă inimi, și nu i-a fost teamă să o ia de soție. Acesta este harul primit și dăruit mai departe! Așa cum Salmon, a „îmbrăcat-o”pe Rahav, i-a oferit „haina” lui ca să-i acopere goliciunea de femeie păcătoasă, tot așa Boaz a acoperit-o pe Rut cu mantia lui, oferindu-i siguranță și purtare de grijă (3.9 și 15). Amândoi au înțeles puterea dragostei divine și au acționat după spiritul Legii mozaice, nu după litera scrisă! Așa tată, așa fiu! Evanghelia după Ioan 5.19,20: „Atunci Isus le-a răspuns și le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine, ci doar ceea ce-L vede pe Tatăl făcând. Ceea ce face Tatăl, face și Fiul întocmai. Căci Tatăl Îl iubește pe Fiul și-I arată tot ce face El…”
Citim în continuare din Rut 4.13: „Boaz a luat-o pe Rut și ea a devenit soția lui. El a intrat la ea, iar Domnul a dat rod pântecului ei și, astfel, ea a născut un fiu.” Simplu și natural, nimic forțat, nimic artificial, ci rezultatul vizibil al uniunii dintre două personae care se iubesc, pentru că viața naște viață! „Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Cel care rămâne în Mine și în care rămân Eu aduce mult rod. Căci despărțiți de Mine nu puteți face nimic”, a spus Domnul Isus în Ioan 15.5.
În Moab fusese moarte pentru că Moabul, mort în el însuși, nu putea să ofere altceva, dar în Bethleem, Rut a primit și a dat viață. „Casa Pâinii” a hrănit-o din belșug cu toate ingredientele vitale: dragoste necondiționată, protecție, siguranță, încredere, vindecare emoțională, odihnă și liniște. Astfel umplută, ceea ce a revărsat în afară a fost din preaplinul ei. Dumnezeu nu a dezamăgit-o, a luat „nimicul” din viața ei și a creat ceva nou, proaspăt, puternic și de durată, mult mai mult decât ea a crezut sau și-a imaginat. Rut a făcut atât cât a știut și a putut să facă, restul a fost dependență totală de bunătatea lui Dumnezeu!
Astfel a restaurat Cel Preaînalt viața lui Rut, și vom vedea în partea a șasea, reabilitarea deplină a lui Naomi. (va urma)




