Postări similare
Vă invit astăzi să privim la viața lui Obed-Edom, un om care s-a născut în Gat și al cărui nume este menționat pentru prima dată în 2 Samuel cap. 6. Cetatea Gat a fost zidită de triburile canaanite, fiind ulterior cucerită de filisteni, iar Obed-Edom este cel care a găzduit Chivotul Domnului, după ce împăratul David a hotărât să îl aducă la Ierusalim și a fost incidentul cu moartea lui Uza. Chivotul, care reprezenta prezența lui Dumnezeu, locul unde El a promis că se întâlnește cu omul (conform Exod 25.22), fusese timp de 20 de ani în casa lui Abinadab. Biblia nu ne spune nimic altceva despre acest lucru, dar în 2 Samuel 6.11, citim: „Chivotul Domnului a rămas în casa lui Obed-Edom, ghititul, timp de trei luni, iar Domnul l-a binecuvântat pe Obed-Edom împreună cu întreaga lui familie.” Trei luni! Atât a fost de-ajuns ca toată casa lui Obed-Edom să fie binecuvântată! Cum e posibil ca timp de 20 de ani o familie să nu fie impactată de prezența lui Dumnezeu în casa lor, iar apoi, în numai trei luni, toți oamenii din jur să vadă că o altă familie, în aceeași prezență divină, este copleșită de binecuvântări?! Ne putem gândi la multe lucruri: că Abinadab și fii lui au fost pasivi sau superficiali sau nu au fost conștienți de puterea extraordinară a Celui ce locuia în casa lor… Totuși, Chivotul era acolo, cu aceeași capacitate de binecuvântare, dar tăcut și fără niciun fel de manifestare vizibilă. Ca și cum nu ar fi fost în mijlocul lor, gata în orice moment să împrăștie dragostea și puterea lui Dumnezeu! Abinadab și familia lui erau într-o moarte lentă, au avut 20 de ani la dispoziție ca să primească harul ceresc, dar aceasta nu s-a întâmplat și a venit ziua în care Prezența divină a plecat de la el, pentru că așa era ordinea în Vechiul Legământ. Mulțumim lui Dumnezeu că acum, după jertfa de ispășire a lui Hristos, Duhul Sfânt locuiește pentru totdeauna în cei care acceptă domnia Lui în viața lor.
Să ne întoarcem la Obed-Edom, care într-o zi a vieții lui a fost de acord să primească și să își ofere casa ca loc de poposire pentru Chivot. Uza fusese omorât de Domnul pentru neglijența lui, toți erau îngroziți iar David nu mai voia să aducă Chivotul la Ierusalim. În aceste circumstanțe, nimeni nu știa pentru cât timp va sta acesta la Obed-Edom și ce se va întâmpla în continuare, dar numai după trei luni, citim în vers. 12 că „L-au înștiințat pe regele David, zicând: „Domnul a binecuvântat familia lui Obed-Edom și tot ceea ce are, datorită Chivotului lui Dumnezeu.“ Ce schimbări surprinzător de evidente au văzut oamenii? Ce anume s-a văzut în exterior, pentru că nu se poate să fii binecuvântat de Dumnezeu și să nu se vadă în afară?! Poate caracterul membrilor familiei și relațiile dintre ei s-au schimbat, poate dintr-o dată pământul lor a rodit supranatural ori au câștigat mai mulți bani, sau au fost vindecați miraculos de boli cronice… sau toate la un loc și încă mai mult, pentru că Dumnezeu era acolo, cu ei și de partea lor. Aceasta a stârnit o gelozie bună și o încredere proaspătă în bunătatea lui Dumnezeu, astfel încât, cu o mare bucurie, împăratul David ia Chivotul de la Obed-Edom și îl aduce în Ierusalim.
Să îl urmărim în continuare pe binecuvântatul Obed-Edom! Un om care a „gustat” din dulceața prezenței lui Dumnezeu, care a trăit și a experimentat lucruri supranaturale, nu mai poate să trăiască ca înainte. Găzduirea Chivotului i-a schimbat viața pentru totdeauna și el nu mai vrea să trăiască fără El. Îl vedem deci, că lasă tot și împreună cu ai lui, merge după Chivot. Pentru această familie, nimic altceva nu mai avea sens și rost. În 1 Cronici 16.5, îl regăsim pe Obed- Edom cântând la harfă și la liră, în cortul în care David a așezat Chivotul. Apoi, în vers. 37 și 38 citim: „David i-a lăsat înaintea Chivotului legământului Domnului pe Asaf și pe frații lui, ca să slujească întotdeauna înaintea Chivotului, împlinindu-și datoria zi de zi. L-a lăsat și pe Obed-Edom împreună cu frații lui, în număr de șaizeci și opt. Obed-Edom, fiul lui Iedutun, și Hosa erau portari.“ De asemenea, îl găsim menționat în 2 Cronici 25.24, unde ne spune că obiectele din Casa lui Dumnezeu se aflau în grija lui. Cu adevărat, Obed-Edom era un om de încredere, stabil și responsabil.
Poate cel mai frumos pasaj, în care Dumnezeu îi onorează toată familia, este cel din 1 Cronici 26.4-6. Dacă Duhul lui Dumnezeu a considerat că toți merită să fie menționați, fiecare pe nume, să-i cinstim și noi, acum, pe acești moștenitori spirituali: „Obed-Edom a avut și el ca fii pe: Șemaia, întâiul născut; Iehozabad, al doilea; Ioah, al treilea; Sacar, al patrulea; Netanel, al cincilea; Amiel, al șaselea; Isahar, al șaptelea; Peuletai, al optulea (căci Dumnezeu îl binecuvântase). Și fiului său Șemaia i s-au născut fii care au ajuns conducători în familiile lor, căci erau oameni capabili. Fiii lui Șemaia au fost: Otni, Refael, Obed, Elzabad, ai cărui frați erau oameni capabili, Elihu și Semachia. Toți aceștia au fost urmașii lui Obed-Edom, atât ei, cât și fiii și frații lor fiind bărbați viteji, plini de putere pentru slujire; erau șaizeci și doi de urmași ai lui Obed-Edom.”
Cine a fost Obed-Edom înainte de a cunoaște prezența lui Dumnezeu?! Biblia nu ne spune nimic despre asta, adevărata lui viață a început abia după ce s-a îndrăgostit și a devenit pasionat de Cel Preaînalt. Dintr-un anonim oarecare, un număr dintr-o mulțime, cu o existență seacă și monotonă, uscată și supusă morții, Dumnezeu a făcut din el un om cu un destin măreț, semnificativ, cu impact pentru toți urmașii lui.
Să ne mai gândim la faptul că în cetatea Gat, unde locuia la început Obed-Edom, locuia și Goliat, împreună cu încă patru filisteni, urmași ai lui Rafa, dușmani de moarte ai poporului israel. Citim în 2 Samuel 21.15-22, că ei au fost uciși de David și de slujitorii lui. Deci în același oraș, aceeași putere a lui Dumnezeu a fost pentru unii, spre viață iar pentru alții, spre moarte. Chivotul Domnului, care simboliza prezența lui Dumnezeu, fiind purtat prin mai multe orașe filistene, citim în cap. 5 și 6 din 2 Samuel că aducea moarte și distrugere. Toți erau atât de îngroziți de mânia Dumnezeului lui Israel, încât nimeni nu voia să găzduiască Chivotul și se întrebau: „Cine poate sta înaintea Domnului, înaintea acestui Dumnezeu sfânt? Și la cine să fie dus Chivotul de la noi?“ Dar problema era la Dumnezeu? Obed-Edom și mulți alți oameni ai Vechiului Testament, sunt dovada că oricine putea fi binecuvântat, chiar și în acea vreme, înainte de venirea lui Hristos. Apostolul Pavel le spune corintenilor în cap. 2, vers. 14-16: „… Oriunde mergem, prin prezența noastră, El răspândește aroma cunoașterii Sale. Lucrând pentru Dumnezeu, noi suntem ca un parfum care Îl reprezintă pe Cristos atât între cei care sunt salvați, cât și între cei care sunt pierduți. Pentru cei care merg pe drumul distrugerii, mesajul nostru este cu „miros” de moarte; iar pentru cei care sunt salvați, el „miroase” a viață… “ Citim în Luca 7.36-50 că Domnul Isus era în casa unui fariseu iar o femeie păcătoasă a venit la picioarele Lui plângând și ștergându-le cu părul ei. Un act de închinare fără cuvinte, profund și extravagant! Aceeași încăpere, același har, aceeași dragoste necondiționată manifestată prin prezența lui Hristos, și totuși două reacții total diferite: femeia a fost iertată de păcatele ei, dar fariseul nu a înțeles oferta extraordinară de mântuire și adevărata valoare a ceea ce se petrecea în fața ochilor lui.
Unii fug de Hristos și nu-L doresc în viața lor, dar alții nu pot să mai trăiască fără El, de fapt, devin una cu El. Perdeaua din templu s-a rupt de sus până jos astfel ca toți oamenii, prin moartea și învierea Lui, să poată intra liberi în prezența sfântă a lui Dumnezeu. Fără frică, cu încredere în dragostea care ne-a făcut vrednici. Acesta este harul! Cartea Evrei cap.10, vers. 19 și 20 ne spune: „… avem îndrăzneală să intrăm în Locul Preasfânt prin sângele lui Isus, pe calea cea nouă și vie pe care El a deschis-o pentru noi prin draperia dinăuntru, adică trupul Său…” Mai mult decât atât, astăzi, datorită lui Hristos, eu sunt un chivot umblător, El locuiește în mine și eu locuiesc în El, una pentru eternitate. Amin.
