Postări similare
Cu câțiva ani în urmă o persoană care nu-L cunoștea pe Dumnezeu, mi-a spus că oamenii se împart în două categorii: cei puternici, care calcă pe alții în picioare, adică luptătorii agresivi învingători și cei slabi, care se lasă călcați, adică pasivii întotdeauna înfrânți. Prima categorie e de lăudat și de luat ca model, a doua e de disprețuit. David a fost departe de a fi un om perfect dar în niciun caz nu a fost naiv sau neputincios, ci a avut discernământ, demnitate și stăpânire de sine. Filosofia lui de viață a fost: „Dumnezeu este întotdeauna pe primul loc, Cel ce conduce, iar eu sunt pe locul doi, cel ce mă supun”. Chiar și când, sub impulsul unei mânii, vrea să îl omoare pe Nabal, pentru că s-a purtat urât cu el, David este învățabil și nu îi este rușine să asculte de sfatul înțelept al soției lui Nabal, Abigail. A renunțat la orgoliu și la reputație, citim tot în 1 Samuel, cap.25, vers.32-34: „David i-a răspuns lui Abigail: ‒ Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, Care te-a trimis astăzi să mă întâlnești. Binecuvântată să fie judecata ta și binecuvântată să fii tu, care m-ai oprit în această zi de la vărsare de sânge și de la răzbunare. Viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, Care m-a oprit să-ți fac rău, că dacă nu te-ai fi grăbit să vii în întâmpinarea mea, până în zorii dimineții nu ar fi fost lăsat în viață niciun bărbat dintre cei ce sunt ai lui Nabal.” David îi recunoaște, cu smerenie, înțelepciunea, și renunță la planul rău pe care-l făcuse. Adevărata putere este cea pe care o stăpânești prin Duhul Sfânt, manifestată la momentul potrivit cu oamenii potriviți. „Omul care nu se mânie imediat, este mai valoros decât cel care deține forța; și acela care își poate controla reacțiile, valorează mai mult decât cel care cucerește un oraș.”(Proverbe 16.32)
David a respectat poziția de lider a lui Saul dar nu s-a supus orbește la orice i s-a spus. Pentru el Dumnezeu era autoritatea supremă și trecea totul prin filtrul Lui, de aceea nu s-a temut de nimic, învățând când e cazul să spună DA și când să spună NU.
Îl amintesc aici și pe Mardoheu care a descoperit o conspirație împotriva regelui și a salvat viața acestuia. Citim din cartea Estera, cap.2, vers.21-23: „În zilele acelea, în timp ce Mardoheu stătea la poarta împăratului, Bigtana și Tereș, doi dintre eunucii împăratului, păzitori ai porții, s-au răzvrătit și au încercat să ridice mâna împotriva împăratului Ahașveroș. Mardoheu a aflat de această conspirație și a înștiințat-o pe împărăteasa Estera. Estera i-a spus împăratului despre conspirație, în numele lui Mardoheu. S-a cercetat cu privire la conspirație și s-a descoperit că totul era adevărat. Cei doi au fost spânzurați, iar întâmplarea s-a înscris în „Cartea cronicilor“, în prezența împăratului.” Dar același Mardoheu a refuzat să îngenuncheze în fața lui Haman, citim din Estera cap.3, vers.1,2: „După aceste evenimente, împăratul Ahașveroș l-a avansat în funcție pe Haman, fiul lui Hamedata, agaghitul. El l-a înălțat și a așezat scaunul acestuia mai presus decât cel al tuturor demnitarilor care erau lângă el. Toți slujitorii împăratului, care stăteau la poarta împăratului, îngenuncheau și se plecau înaintea lui Haman, căci așa le poruncise împăratul. Mardoheu însă nu îngenunchea și nu se pleca cu fața la pământ.” A salvat viața celui care îi ținea captivi, care o luase cu forța pe nepoata lui ca să-i fie soție, ar fi putut gândi că acest complot este providențial pentru moartea asupritorului și eliberarea lor dar Mardoheu era un iudeu care avea înțelepciune divină. Apoi, deși Haman era favoritul regelui, el a rămas drept în picioare, cu demnitate, călcând porunca împăratului, iar de la asta a început o adevărată promovare pentru poporul iudeu.
Daniel este, de asemenea, un exemplu al Vechiului Testament. El a avut chemarea specială de a fi prim ministru timp de aproape 70 de ani, sub domnia a patru împărați necredincioși, Îl iubea pe Dumnezeu și, așa cum era posibil la vremea aceea, avea o relație cu El. Daniel a știut când să plece capul și când să se împotrivească poruncilor regale păgâne. David, Mardoheu și Daniel, la fel ca și alți oameni ai Bibliei nu au avut o atitudine sfidătoare sau arogantă față de asupritorii poporului din care făceau parte, deși aveau credința că Dumnezeu e de partea lor. Limbajul lor a fost întotdeauna plin de respect și tact, chiar în situații nedrepte foarte grele și nu au făcut din credința lor un „spectacol” în care ei să aibă rolul principal.
Pilat Îi spune Domnului Isus, în Ioan 19.10,11: „… Nu știi că am autoritate să Te eliberez și am autoritate să Te răstignesc? Isus i-a răspuns: ‒ N-ai avea nicio autoritate asupra Mea dacă nu ți-ar fi fost dată de sus.” Isus știa de unde vine și unde se duce, Își cunoștea identitatea și acționa din relația pe care o avea cu Tatăl Dumnezeu.
Ca și creație nouă în Hristos, fiecare creștin are o chemare specifică pentru viața lui pe pământ. Împreună cu această misiune, Dumnezeu ne-a dat tot echipamentul necesar ca să umblăm în ea și să o împlinim. Cu cât ne înnoim mintea prin Cuvântul lui Dumnezeu și Duhul Sfânt, și creștem în maturitate, putem înțelege din ce în ce mai clar, cât de mult și în ce ne spune Dumnezeu să ne implicăm, lucrurile în care să ne folosim puterea și autoritatea, cele pe care trebuie să le schimbăm și cele cărora trebuie să ne supunem. Pavel le scrie filipenilor, la cap.1, vers. 9-11: „Și mă rog Lui, cerând ca dragostea voastră să crească din ce în ce mai mult în cunoaștere și în capacitatea de discernământ; și astfel să puteți face mereu cele mai bune alegeri, ca să fiți curați și fără vină în ziua (revenirii) lui Cristos. Mă mai rog cerând ca prin Isus Cristos, voi să fiți atunci plini de „fructele” dreptății; iar Dumnezeu să fie astfel glorificat și lăudat.”
(va urma)
