Postări similare
Cartea Daniel din Vechiul Testament ne relatează cum împăratul Nebucadnețar, în urma victoriei asupra Ierusalimului, ia ca prinși de război pe unii dintre fiii lui Israel. Ei erau, așa cum citim în cap.1, vers.3 și 4, „de neam regal și de viță nobilă, niște tineri fără niciun fel de infirmitate fizică, plăcuți la înfățișare, pricepuți în orice ramură a științei, cu minte ageră și cu pricepere, în stare să slujească la palatul împăratului.” Sub comanda strictă a împăratului, căpetenia demnitarilor începe cu ei un program de, ceea ce noi numim, spălare a creierului. Planul împăratului era ca timp de trei ani să le schimbe mentalitatea, să îi învețe tot ce ținea de cultura babiloniană pentru ca apoi să îi slujească lui. Mai întâi le schimbă numele, prin asta încercând să le anuleze identitatea de fii ai poporului ales. Lui Daniel, care tradus înseamnă „Dumnezeu este Judecătorul meu”, îi schimbă numele în Belșațar adică tradus în limba Babilonului, „Bel, păzește-i viața”, Hanania „Domnul a avut milă” acum e numit Șadrak adică „Porunca lui Aku” (acesta fiind un zeu Sumerian al lunii), Mișael „Cine este asemenea lui Dumnezeu?” este numit Meșac adică „Umbra lui Aku” iar Azaria, care înseamnă „Domnul a ajutat”, e numit Abed-Nego adică „Slujitorul lui Nego împăratul” (aceste traduceri sunt preluate din Biblia NTR). Este foarte interesant cu ce a început acest proces de integrare a tinerilor evrei în țara inamică! Imaginează-ți că ai un nume care Îl înalță pe Dumnezeul căruia Îi slujești și de fiecare dată când cineva te apelează, tu auzi și știi că e vorba despre tine, este numele tău cu care te identifici. Urechea, creierul, mintea ta, totul rezonează la acest nume. Apoi, dintr-o dată, el îți este schimbat ca să laude o zeitate pe care tu ai fost învățat să o urăști și de fiecare dată când ești strigat pe nume tu trebuie să reacționezi ca și cum te recunoști pe tine însuți în acel nume nou. O strategie demonică de schimbare a personalității și doar ne putem imagina cât de dificil le-a fost acestor patru tineri israeliți. O întrebare la care putem răspunde acum: tu cu ce nume te identifici? Știi cine ești și cui aparții?
Apoi Nebucadnețar le-a schimbat hrana. Obișnuiți, conform legii lui Dumnezeu, să mănânce numai anumite alimente, regele poruncește ca ei să fie hrăniți cu ceea ce se consumă la masa lui. Astfel „carnea și vinul erau mai întâi închinate idolilor. Mai mult, carnea putea proveni de la animale care nu erau curate din punct de vedere ceremonial și care nu fuseseră sacrificate și preparate conform legii iudaice”, ne explică Biblia NTR. Deci tinerii israeliți sunt obligați să mănânce hrana dușmanului ca să uite, treptat, toate cuvintele pe care Dumnezeu le-a dat poporului Său. O aplicație puternică pentru creștinii de azi! Cu ce îți hrănești duhul, care e sursa alimentației tale spirituale? Ceea ce consumi te zidește în Hristos sau te conformează, zi după zi, sistemului împotrivitor lui Dumnezeu?
Daniel, împreună cu ceilalți trei israeliți, au refuzat hrana împăratului, primind favoare în fața celui care se ocupa de reeducarea lor. Ei au onorat pe Dumnezeul lui Israel printr-o ascultare radicală iar Acesta a demonstrat vizibil, tuturor, că răsplătește pe cei ce Îl respectă.
Ca să poată sluji împăratului, acești patru tineri sunt supuși unui program de învățare a tot ce ține de cultura babiloniană: limba, obiceiurile, sistemul religios ce cuprindea închinarea la idoli, metodele de lucru ale celor ce se ocupau de vrăjitorii și descântece, totul menit să îi transforme din fii ai poporului sfânt ales de Dumnezeu în fii ai idolatriei și nelegiuirii.
Acesta a fost planul dușmanului lui Dumnezeu, cum ar spune Solomon „nimic nou sub soare” pentru că, sub diferite forme, aceleași metode sunt și acum, dar să vedem ce s-a întâmplat în continuare! În cap.2 Nebucadnețar are un vis pe care nimeni nu îl poate spune și explica. Prin darul divin primit, Daniel salvează pe toți înțelepții Babilonului aducând lumină asupra visului. Cel care s-a luptat cu israeliții și care a vrut să scoată din inima prizonierilor loialitatea pentru Dumnezeu, ajunge să spună în cap.2, vers.47 și 48: „Împăratul i-a zis lui Daniel: ‒ Cu adevărat Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor, Domnul împăraților și Cel Ce descoperă tainele, căci ai putut să descoperi taina aceasta! Apoi împăratul l-a înălțat pe Daniel, i-a dat daruri multe și bogate, l-a desemnat conducător peste toată provincia Babilonului și l-a făcut înalt demnitar, dându-i autoritate peste toți înțelepții Babilonului. Daniel l-a rugat pe împărat să-i numească pe Șadrak, pe Meșak și pe Abed-Nego în slujba de administratori ai provinciei Babilonului. Daniel însă a rămas la curtea împăratului.”
Apoi, același împărat poruncește să se ridice o statuie mare de aur la care să se închine cu toții dar Șadrak, Meșak și Abed Nego aleg să fie aruncați în cuptorul de foc decât să asculte de rege. Ei spun în cap.3, vers.17 și 18: „Iată, Dumnezeul nostru, Căruia Îi slujim, poate să ne scape din cuptorul aprins și ne va scăpa și din mâna ta, împărate! Și chiar dacă nu ne va scăpa, să știi, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi și nici nu ne vom închina statuii de aur pe care ai ridicat-o.” Nu ai ce să ne faci împărate, ne poți arde trupurile dar înăuntrul nostru nu ne supunem ție! Dumnezeu îi scoate vii și nevătămați din cuptor și ca urmare Nebucadnețar declară în vers. 28-30: „Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Șadrak, al lui Meșak și al lui Abed-Nego, Care l-a trimis pe îngerul Său și i-a salvat pe slujitorii Săi. Ei s-au încrezut în El, au desconsiderat porunca împăratului și și-au dat mai degrabă trupurile lor, decât să slujească și să se închine oricărui alt dumnezeu decât Dumnezeului lor. Prin aceasta, dau o poruncă potrivit căreia, orice om, din orice popor, din orice națiune sau de orice limbă ar fi, care va vorbi de rău despre Dumnezeul lui Șadrak, al lui Meșak și al lui Abed-Nego, să fie făcut bucăți, iar casa lui să fie transformată într-un morman de gunoi, pentru că nu există un alt Dumnezeu care să poată salva în felul acesta“. După aceea, împăratul i-a promovat pe Șadrak, Meșak și Abed-Nego în provincia Babilonului.”
În cap.4, același împărat are un vis pe care numai Daniel poate să îl interpreteze și care se împlinește cu exactitate. Din nou, Daniel este onorat și Dumnezeul lui este glorificat. „Acum, deci, eu, Nebucadnețar, Îl laud, Îl înalț și Îl glorific pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Lui sunt adevăr, căile Lui sunt dreptate și El poate să-i smerească pe cei ce umblă în mândrie“.(cap.4, ver.37)
Daniel continuă să manifeste puterea Lui Dumnezeu și în timpul lui Belșațar, iar apoi, în timpul lui Darius este aruncat într-o groapă cu lei pentru că se ruga și Îl lăuda pe Dumnezeul lui. Acesta îl scoate viu din groapă iar Darius dă o poruncă, potrivit căreia, în tot regatul, „oamenii să tremure și să se teamă de Dumnezeul lui Daniel.”
Sub conducerea a patru împărați, Daniel a trait la palat păstrându-și loialitatea și dragostea față de Dumnezeul lui Israel, cu un comportament integru ireproșabil, dar să ne amintim cum a început totul!? Nebucadnețar a crezut că a luat patru tineri israeliți ca prizonieri și a vrut să facă din ei babilonieni care să slujească zeilor. Erau într-o țară străină, cu o limbă și o cultură nouă, în condiții total nefavorabile și se puteau vedea ca victime, fără niciun control asupra vieții lor. Dar ce s-a întâmplat de fapt? Acești aparent prinși de război aveau o mentalitate de învingători, ei s-au considerat ca infiltrați în tabăra inamică, trimiși de Dumnezeu cu scopul de a implementa Împărăția Lui. Ce zici de perspectiva asta? În inima lor ei nu au fost niciodată prizonieri, nu s-au supus și nu s-au conformat la nimic în afara Dumnezeului lor. Au mers în ofensivă, au invadat și au luat EI în stăpânire, schimbând oamenii din jurul lor și împrejurările nefavorabile, deci am putea întreba: până la urmă, cine pe cine a luat prizonier? Ne putem gândi la viața lui Iosif, ba chiar la fetița luată roabă în casa lui Naaman, Biblia e plină de astfel de exemple! Ei au fost ca agenți sub acoperire, L-au dus pe Dumnezeu în toate locurile pe unde au trecut și L-au onorat refuzând să creadă că altcineva le conduce viața.
Dacă ei, în perioada legii mozaice, așezați sau trecând prin locuri întunecoase dificile, au putut fi invingători asupra oamenilor și circumstanțelor, cu cât mai mult un creștin locuit de Duhul Sfânt are putere să fie deasupra oricărei situații negative!? Oriunde am fi, cu încredere în tot ce spune Dumnezeu despre identitatea noastră, putem dezvolta o mentalitate de autoritate și putere, de CAP ȘI NU COADĂ. Asta nu e aroganță, mândrie sau superioritate, este credință în ceea ce spune Biblia despre cine este Dumnezeu, cine suntem noi, cui aparținem și ce avem. Cum vrei să îți trăiești viața de creștin? Coada se târăște neputinciosă dar capul e la înălțime, ia decizii și conduce. Pavel și Sila au fost arestați în Filipi, puși în temniță sub autoritatea unui gardian dar tocmai acest gardian a fost prins captiv de dragostea și puterea lui Dumnezeu.
Când Domnul Isus a fost omorât pe cruce diavolul a crezut că s-a terminat cu El, că a învins și e al lui, dar care era adevărul? Domnul Isus a fost vreodată sub stăpânirea altcuiva decât Tatăl Dumnezeu? Cine pe cine a luat prizonier? Dacă ești fiul lui Dumnezeu și te simți copleșit, fără speranță în mijlocul unor situații care încearcă să îți facă rău, dacă ești tentat să te vezi ca o victimă, schimbă-ți perspectiva din care privești lucrurile! Tu ești prizonierul lor sau ele sunt, prin Hristos, prizonierele tale? „Domnul te va face cap și nu coadă. Vei fi doar în frunte și nu la urmă, dacă vei asculta de poruncile Domnului, Dumnezeul tău, pe care ți le dau astăzi ca să le păzești și să le împlinești.” ne spune Deuteronom 28.13. Prin ascultarea perfectă a lui Hristos, noi avem și trăim acum, prin credință, această binecuvântare.
1 Ioan 4.4: „Copilașilor, voi sunteți din Dumnezeu și i-ați învins, pentru că Cel Ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume.”
