Postări similare
Ultimul capitol din cartea Rut este o încununare a călătoriei lui Naomi de la durere și moarte, la bucurie, viață și sărbătoare. Mila lui Dumnezeu pentru familia ei nu s-a oprit nicio clipă, deși ea era atât de descurajată încât nu mai aștepta nimic bun! Să remarcăm că numai Naomi își spunea Mara, pe tot parcursul cărții nimeni nu i se adresează astfel! Amărăciunea era ceva doar în inima ei, așa se vedea pe ea însăși, datorită lucrurilor grele prin care trecuse. Credea că e prea târziu pentru binecuvântare în viața ei și îmbrățișase amărăciunea ca pe o prietenă cu care să fie până la moarte. Dar Dumnezeu avea alte planuri, în ochii Lui era tot Naomi, cea plăcută, pentru că El niciodată nu a renunțat la ea. Isaia 42.3 vestește despre Domnul Isus că El: „Nu va rupe trestia zdrobită și nu va stinge fitilul de la candelă care încă mai fumegă, ci va proclama dreptatea cu credincioșie.”
Rut naște un fiu, citim din Rut 4.14,15: „Femeile i-au zis lui Naomi: „Binecuvântat să fie Domnul, Cel Ce nu te-a lăsat astăzi fără un răscumpărător. Fie ca numele lui să ajungă vestit în Israel! El îți va fi o înviorare pentru suflet și un sprijin la bătrânețe, căci l-a născut nora ta care te iubește și care prețuiește pentru tine mai mult decât șapte fii“.
Vedem cum Naomi este din nou integrată în comunitate, înconjurată de prietene care o iubesc și îi vor binele. La vers. 17 citim că vecinele ei sunt cele care au pus numele copilului, ba chiar ele spun „i s-a născut un fiu lui Naomi”! Tot ele fac o declarație: nora ta te iubește și ea valorează pentru tine mai mult decât șapte fii. Cu siguranță aceste femei au văzut relația dintre Rut și Naomi fiind martore la toate schimbările prin care au trecut cele două. Moartea fiilor lui Naomi a fost acoperită complet de nașterea nepotului „o înviorare pentru suflet și un sprijin la bătrânețe”. Obed, fiul lui Rut și al lui Boaz, înseamnă în limba ebraică, „slujitor al lui Dumnezeu” sau „închinător” și citim în Evanghelia după Matei 1.5,6 că el a fost bunicul lui David, cel ce avea să devină regele lui Israel: „… lui Salmon, i s-a născut Boaz, din Rahab, lui Boaz, i s-a născut Obed, din Rut, lui Obed i s-a născut Ișai, iar lui Ișai i s-a născut regele David.”
Rut 4.16 ne spune: „Naomi a luat copilul, l-a pus în poală și i-a fost acestuia ca o doică”. Ne amintim că la întoarcerea din Moab, Naomi spunea că „a venit cu mâinile goale”, dar acum ea era cu brațele pline de binecuvântarea lui Dumnezeu. Moartea și amărăciunea trecuseră, acum viața respira în brațele și la pieptul ei. Onoarea temporară de a fi mamă de băieți în poporul iudeu, a fost înlocuită cu onoarea eternă de a fi în genealogia Domnului Isus. Așa se întâmplă uneori în viața noastră de fii ai lui Dumnezeu: aparent pierdem ceva care ne înalță acum în ochii oamenilor, ca să căpătăm ceva mai bun, care rămâne pentru totdeauna. Desigur că Naomi nu știa asta atunci, așa cum nici noi nu știm încă, la adevărata dimensiune, răsplata pe care o vom primi la a doua venire a lui Hristos.
Boaz, în ebraică, înseamnă „în el este putere” și Rut relatează cuvintele lui în 3.17: „… ‒ Mi-a mai dat și aceste șase măsuri de orz, zicându-mi: „Să nu te întorci cu mâinile goale la soacra ta“. Din ziua în care ai o întâlnire vie cu Hristos, indiferent de vârstă, de greșelile din trecut sau de ceea ce crezi despre tine, nimic din viața ta nu mai rămâne gol sau neacoperit. Ba mai mult decât atât, această binecuvântare începe să se reverse spre cei din jurul tău. Toată restaurarea lui Rut s-a răsfrânt și asupra lui Naomi. Viața care a ieșit din trupul ei a curs înspre Naomi, care, primind-o cu brațele deschise, a reînceput să trăiască; astfel, numele, moștenirea și întreg viitorul ei au fost răscumpărate.
Femeile îi spuseseră: „Binecuvântat să fie Domnul, Cel Ce nu te-a lăsat astăzi fără un răscumpărător.” Iov, un om care a trăit înaintea lui Avraam, spune în cartea care-i poartă numele, la 19.25: „Dar eu știu că Răscumpărătorul meu este viu și că, la sfârșit, Se va ridica pe pământ.” Profetul Isaia prevestește cu 600 de ani înainte de venirea Domnului Isus, în 59.20: „Și Răscumpărătorul va veni în Sion și la cei din Iacov care se vor întoarce de la fărădelege, spune DOMNUL.” „Îi voi elibera din mâna Locuinței Morților. Îi voi răscumpăra de la moarte. Moarte, unde îți sunt molimele? Locuință a Morților, unde îți este distrugerea?…” sunt cuvintele spuse de Dumnezeu prin profetul Osea în 13.14.
Cu câțiva ani în urmă stăteam de vorbă cu un om în vârstă care era foarte supărat pe Dumnezeu. El spunea că în lume se întâmplă o mulțime de lucruri rele și că divinitatea nu face nimic ca să oprească sau să repare asta. La un moment dat chiar a ridicat vocea nervos: „ce face Dumnezeu, de ce nu face ceva?”
Dumnezeu a făcut deja totul! Putea să fie rece și nepăsător la degradarea umană cauzată de păcatul lui Adam, să privească de la distanță cum omenirea își face rău singură și se autodistruge. Ar fi putut foarte ușor să renunțe la specia umană și să creeze altceva. Dar El nu ne-a lăsat fără un Răscumpărător, Isus Hristos este Răspunsul! Evanghelia după Matei 20.28 ne spune că: …„Fiul Omului a venit nu ca să fie slujit, ci ca să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți“. Citim în 1 Petru 1.18,19: „… pentru răscumpărarea din stilul de viață moștenit de la strămoșii noștri, nu a fost folosit aurul și argintul. Ele sunt lucruri care vor fi distruse. Această răscumpărare s-a făcut cu sângele valoros al lui Isus Cristos – (care este) „Mielul perfect și nevinovat.” Tit 2.14 ne spune: „El S-a oferit pe Sine ca să ne răscumpere din orice formă (degradantă) a păcatului. Făcând acest lucru, a intenționat să Își formeze, ca proprietate a Sa, un popor pe care să îl curețe (de păcat) și care să fie pasionat pentru (a face) fapte bune”, iar în Efeseni 1.7 citim: „În El beneficiem de răscumpărare și datorită sângelui Său, avem posibilitatea iertării păcatelor.”
Aceasta este Evanghelia, aceasta este vestea bună! O crezi și o primești pentru viața ta?
