Să citim Iacov 1:21-25:

Iacov 1:21–25 (BTF2015)

21 De aceea puneți deoparte toată murdăria și revărsarea răutății și primiți cu blândețe Cuvântul altoit, care este în stare să vă salveze sufletele.

22 Fiți așadar înfăptuitori ai Cuvântului și nu doar ascultători ai Lui, înșelându-vă pe voi înșivă.

23 Pentru că dacă vreunul este ascultător al Cuvântului și nu înfăptuitor, el este asemănător unui om care își privește fața naturală în oglindă;

24 Fiindcă se privește pe sine însuși și pleacă și uită imediat ce fel de om era.

25 Dar oricine privește cu atenție în legea desăvârșită a libertății (adică Evanghelia) și continuă în ea, el, nefiind un ascultător uituc, ci un înfăptuitor al faptei, acesta va fi binecuvântat în fapta lui.

Majoritatea creștinilor citesc acest pasaj și interpretează oglinda ca fiind Legea morală a lui Dumnezeu în care trebuie să te uiți continuu pentru a-ți vedea defectele și păcatele. Cu alte cuvinte, tu vezi ceea ce trebuie să schimbi și apoi mergi și încerci să schimbi acele lucruri, fără a uita defectele morale pe care le-ai văzut în oglindă, până când acele probleme sunt rezolvate în viața ta. Numai ATUNCI vei fi binecuvântat în ceea ce faci.

Există mai multe probleme cu această interpretare. În primul rând, oglinda este legea perfectă a libertății și nu Legea morală sau cele Zece Porunci. Ce este legea perfectă a libertății? Legea perfectă a libertății este Evanghelia sau Cuvântul harului Său.

Legea perfectă a libertății este legea Duhului de viață în Cristos Isus (Romani 8:2).
Această lege stipulează că noi suntem morți față de păcat (Romani 6:11) și că nu mai suntem sub stăpânirea lui (Romani 6:14), că Dumnezeu ne iubește (Ioan 16:27), că suntem co-moștenitori împreună cu Cristos (Romani 8:17), că toate binecuvântările posibile ne sunt stabilite și aprobate deja în locurile cerești (Efeseni 1:3), căci chiar și atunci când păcătuim nu mai suntem condamnați (Romani 8:1), că avem puterea să trăim în sfințenie (1 Corinteni 10:13, Filipeni 4:13), că am fost vindecați (1 Petru 2:24), că suntem un succes (Psalmul 1:3), că suntem prosperi (2 Corinteni 8:9), învingători (Romani 8:37), mai presus de eșec și protejați. Aceasta este Evanghelia și legea perfectă a libertății pe care trebuie să o înfăptuim, adică să credem aceste lucruri și să umblăm în ele.

În Noul Testament, a înfăptui Cuvântul înseamnă a crede Cuvântul cu privire la tine și a acționa conform Lui. A înfăptui Cuvântul nu se referă la a respecta un set de reguli morale ca în Vechiul Testament. În Noul Testament, nu vei fi binecuvântat DEOARECE te-ai supus Legii morale.

Supunerea sau ascultarea nu mai este o condiție pentru ca Dumnezeu să te binecuvinteze ca în Vechiul Testament.
Tu ești binecuvântat(ă) indiferent de nivelul tău de supunere sau ascultare. Cu cât mai mult crezi Cuvântul harului despre ființa perfectă care ai devenit în duhul tău, cu atât mai mult har este eliberat în viața ta și cu atât mai multe binecuvântări se manifestă din interiorul tău în lumea materială. Când ajungi să realizezi cât de binecuvântat(ă) ești, atunci binecuvântarea începe să curgă în tot ceea ce faci. Tu ești binecuvântat(ă) chiar și înainte să crezi acest lucru, o dată ce ai venit în Cristos. Dar când începi să crezi că ai fost binecuvântat(ă), acea binecuvântare începe să se manifeste în viața ta fizică și emoțională.

Să observăm că în versetul 21 spune căci Cuvântul este deja implantat sau sădit în tine și capabil să îți salveze sufletul. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că noul tău duh este Cuvântul Însuși, pentru că a fost născut din sămânța nepieritoare a Cuvântului lui Dumnezeu (1 Petru 1:23), și prin urmare, tu ai devenit Cuvântul lui Dumnezeu în spiritul tău. Acel Cuvânt este doar închis înăuntrul tău și blocat de mintea ta. Când te uiți în oglinda Cuvântului, te vezi pe tine însuți, adică Cuvântul. Când mintea ta primește revelația a cine ești cu adevărat în interior, și o acceptă prin a o crede, acela e momentul când începi să pui ”carne” pe Cuvântul din interior, în același fel în care Isus a fost Cuvântul încarnat. Acela e momentul când tu aduci Cuvântul în afară și îl manifești pentru a-ți face sufletul imun la lucrările întunericului de pe acest pământ. Lucrările întunericului sunt acestea: boală, depresie, confuzie, lipsă de pace și bucurie, eșec, mânie, lipsă de înțelepciune, etc. Aceasta e modalitatea prin care sufletul tău este salvat de Cuvântul lui Dumnezeu implantat sau altoit în tine. Salvarea sufletului tău în acest context nu se referă la salvarea de la iad în viața viitoare, ci la salvarea întregii tale ființe aici pe pământ de păcat și de toate efectele lui asupra ta, care au intrat o dată cu păcatul în lume.

Reînnoirea minții nu constă în reîmprospătarea minții cu Legea morală a lui Dumnezeu, sau cu cele zece porunci.
Legea morală a lui Dumnezeu a fost deja scrisă în conștiința ta de când te-ai născut pe acest pământ. Noi cunoaștem binele și răul datorită căderii. Deci, nu este nevoie să reîmprospătăm aceste cunoștințe, deoarece sunt deja în noi și în toți oamenii. Din acest motiv există oameni morali care nici măcar nu au fost născuți din nou vreodată, care nu au auzit de cele zece porunci și nici nu au încercat să le țină vreodată, dar care trăiesc după cele mai înalte standarde morale și câteodată mult mai bine decât unii credincioși născuți din nou. Tot din acest motiv, oameni din religia ortodoxă sau catolică, care sunt în mare parte nenăscuți din nou, merg în mod regulat să-și mărturisească păcatele la preoți. Conștiința lucrează mereu în orice persoană, fie că ne place sau nu, și nu are nevoie de ajutorul nostru. Reînnoirea minții înseamnă să îți reînnoiești gândirea cu privire la noua ta identitate și natură, să meditezi și să te concentrezi asupra acestui lucru și să fii conștient(ă) de aceasta. Noua identitate nu este ceva evident și vizibil cu ochiul liber, ci este ceva ce tu trebuie să percepi cu ochii Duhului și să îți reîmprospătezi mintea cu ea în mod constant. Natura ta nouă este ceea ce tu nu trebuie să uiți și să o pui în practică. Atunci sufletul (mintea, voința, conștiința și emoțiile) și trupul tău vor fi transformate și se vor alinia imaginii lui Cristos, în care Duhul tău a fost renăscut deja.

În oglindă, tu nu vezi vechiul tău sine, păcătosul, sau faptele păcătoase. În schimb, Îl vezi pe Cristos, Care este slavă și glorie, care este Cuvântul lui Dumnezeu întrupat, și acesta ești și tu în El. 2 Corinteni 3:17-18 este, de asemenea, un pasaj care vorbește tot despre oglindă și spune următoarele:

2 Corinteni 3:17–18 (NTR & BTF2015)

17 Domnul este Duhul; și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate.

18 Dar noi toți, cu fața descoperită, privind ca într-o oglindă gloria Domnului, suntem transformați în același chip din glorie în glorie, chiar prin Duhul Domnului.

Modalitatea prin care ești transformat(ă) în același chip al Domnului este prin a privi și a medita la gloria Domnului, adică a-ți concentra atenția pe cine este Cristos în tine și pe cine ești tu în Cristos. Realizezi acest lucru prin citirea și meditarea la Cuvântul lui Dumnezeu și prin ascultarea de predici și învățături biblice. Așa te uiți în legea perfectă a libertății și vezi cine ești și cine ai devenit: însăși gloria Domnului. Noua creație nu mai este lipsită de slava lui Dumnezeu, așa cum spune Romani 3:23. Aceasta este starea necredincioșilor.

Noua creație în Cristos este plinătatea slavei lui Dumnezeu aici pe pământ (Ioan 1:16; Ioan 17:22).

De cele mai multe ori, credincioșii citesc Biblia dintr-o perspectivă a Vechiul Testament, în loc să o citească cu o mentalitate a Noului Testament. Aceștia citesc Noul Testament în lumina și prin lentilele Vechiul Testament, în loc să citească Vechiul Testament în lumina și prin lentilele Noului Testament. Harul și gloria care au venit după moartea și învierea lui Isus sunt punctul culminant al întregii Biblii. Toate celelalte sunt incluse în acest har ca și etape intermediare ale dezvăluirii planului final de har: alegerea unui om, Avraam, alegerea unei națiuni, Israel, darea Legii, și perioada profeților. Toate acelea au fost umbre ale lucrului real ce urma să vină. Dumnezeu a trebuit să anunțe nașterea lui Isus și ceea ce El urma să realizeze la cruce prin gura profeților Săi, pentru ca El să aibă autoritatea omului de a-L aduce pe Isus pe pământ. De aceea probabil au trebuit să treacă sute și mii de ani până când promisiunile despre sămânța lui Cristos date Evei și lui Avraam au venit în existență. În același timp, Dumnezeu a trebuit să fie foarte criptic în aceste prevestiri, în așa fel încât diavolul și prinții acestei lumi să nu înțeleagă planul Său secret de mântuire. Altfel, aceștia nu ar fi crucificat niciodată pe Domnul gloriei (1 Corinteni 2:8). Îți poți imagina acest lucru? Diavolul nu L-ar fi crucificat niciodată pe Isus dacă ar fi știut că prin moartea unui singur om, mai mulți fii de Dumnezeu ca El vor veni în ființă. Dumnezeu a trebuit să lucreze în Vechiul Testament în etape pentru a-Și revela planul Său în mod progresiv și cu atenție, dar harul este cel care unifică și dă sens tuturor acelor faze împreună. Din acest motiv, unele adevăruri care reprezentau o realitate prezentă în Vechiul Testament, nu pot deveni principii de interpretare ale întregii Biblii, și în mod special ale Noului Testament. E mai degrabă invers: Noul Testament trebuie să interpreteze Vechiul Testament. Există adevăruri prezente care țin de noua creație în Cristos și sunt de asemenea și adevăruri din trecut care nu se aplică credincioșilor astăzi, deși acestea au pavat calea către Cristos și s-au aplicat oamenilor care au trăit în acele vremuri și contexte. Din acest motiv, Biblia conține VECHIUL testament și NOUL testament. Multe lucruri din Vechiul Testament i-au pregătit pe oameni prin simboluri și analogii pentru a înțelege ceea ce urma să se întâmple la cruce.

Haideți să ne uităm la câteva exemple de citire a Noului Testament având prezumții Vechi-Testamentale. În Deuteronom 11:26-28 citim așa:

Deuteronom 11:26-28 (BTF2015)

26 Iată, vă pun înainte astăzi și binecuvântare și blestem;

27 Binecuvântare, dacă veți asculta de poruncile DOMNULUI Dumnezeul vostru, pe care vi le poruncesc astăzi;

28 Și blestem, dacă nu veți asculta de poruncile DOMNULUI Dumnezeul vostru, ci vă veți abate de la calea pe care v-o poruncesc astăzi, pentru a merge după alți dumnezei, pe care nu i-ați cunoscut.

Apoi când citim Iacov 1:21-25, presupunem că pasajul vorbește despre același lucru ca în Deuteronom:

Iacov 1:21–25 (BTF2015)

21 De aceea puneți deoparte toată murdăria și revărsarea răutății și primiți cu blândețe Cuvântul altoit, care este în stare să vă salveze sufletele.

22 Fiți așadar înfăptuitori ai Cuvântului și nu doar ascultători ai Lui, înșelându-vă pe voi înșivă.

23 Pentru că dacă vreunul este ascultător al Cuvântului și nu înfăptuitor, el este asemănător unui om care își privește fața naturală în oglindă;

24 Fiindcă se privește pe sine însuși și pleacă și uită imediat ce fel de om era.

25 Dar oricine privește cu atenție în legea desăvârșită a libertății și continuă în ea, el, nefiind un ascultător uituc, ci un înfăptuitor al faptei, acesta va fi binecuvântat în fapta lui.

Adevărul general din trecut revelat în pasajul din Deuteronom pe care tocmai l-am citit, precum și în multe alte locuri din Vechiul Testament, este acesta: dacă asculți de poruncile lui Dumnezeu (adică de Lege), Dumnezeu te va binecuvânta; dacă nu asculți de poruncile Lui, atunci Dumnezeu te va blestema sau te va pedepsi. Adevărul general prezent revelat în pasajul din Iacov pe care tocmai l-am citit, precum și în multe alte locuri din Noul Testament, este următorul: Dumnezeu deja te-a binecuvântat și te-a făcut sfânt(ă) prin credință în tărâmul spiritual, indepdendent de ascultarea și faptele tale; acum mergi și fă lucrurile care țin de noua ta natură, și astfel tu (și nu Dumnezeu) vei converti binecuvântările spirituale în binecuvântări pământești.

Un alt exemplu: în Vechiul Testament, puterea lui Dumnezeu și Duhul Sfânt veneau jos pe pământ pentru a ajuta poporul lui Dumnezeu din când în când și rămânea cu ei pentru o vreme, atâta timp cât poporul asculta de Lege și se smereau pe ei înșiși cu post și rugăciune. Ei trebuiau să Îl implore pe Dumnezeu să vină să Îi ajute în luptele lor prin ascultarea și postul lor. Și acest lucru era adevărat și valabil pentru ei, din cauză căci Cristos nu murise încă și ei nu erau încă parte din familia lui Dumnezeu. Ei erau slujitori, și nu fii și fiice. Ei nu aveau nici un drept legal la puterea lui Dumnezeu. Ei se bizuiau doar pe mila lui Dumnezeu care trecea cu vederea păcatele lor până când Cristos urma să vină. Însă, credincioșii din Noul Testament aplică aceleași principii darului Duhului Sfânt, gândind că ei trebuie să se curățească pe ei înșiși întâi, apoi să se smerească pe ei înșiși cu rugăciune și post, și apoi să stăruie și să aștepte un timp îndelungat într-o stare de implorare a lui Dumnezeu ca să trimită Duhul Sfânt promis de El, până când aceștia simt ceva fizic sau emoțional spectaculos. Acesta e modul în care ei știu că au primit Duhul Sfânt. Altfel, trag concluzia că nu au fost destul de sfinți, sau că nu s-au rugat și nu au postit destul, sau că Dumnezeu pur și simplu nu a vrut încă să le dea Duhul Sfânt. Așa că se duc și încearcă și mai mult să se sfințească. Același principiu îl aplică și dacă au nevoie de o vindecare în trupul lor, sau dacă doresc ca Dumnezeu să se miște cu putere în viețile lor și cu semne și minuni, în mod special atunci când citesc, de exemplu, 2 Timotei 2:21, unde Pavel îi spune lui Timotei să se curățească pe el însuși pentru ca să fie un vas de onoare. Însă acolo este un alt context al calificării pentru slujire publică în fața oamenilor și nu o condiție pentru primirea Duhului Sfânt. Majoritatea credincioșilor au făcut din Duhul Sfânt, din puterea lui Dumnezeu și din vindecare, o răsplată pentru comportamentul lor bun. Sau au făcut din aceste lucruri ceva ce poate fi experimentat numai când ajung la un anumit nivel spiritual înalt. ”De ce mai avem nevoie de Duhul Sfânt atunci, din moment ce trebuie să fim perfecți înainte ca El să poată veni? În ce fel ne mai poate ajuta El?” Duhul Sfânt a venit tocmai cu acest scop: să ne ajute, să ne sfințească, să ne învețe cum să fim spirituali și să se miște în noi cu putere astfel încât să fim o binecuvântare pentru oameni. Mulți creștini cred chiar că în funcție de ascultarea lor, Duhul Sfânt vine și pleacă după cum făcea în Vechiul Testament, bazându-se pe ceea ce regele David a spus în Psalmul 51:11: ”Nu mă lepăda din prezența Ta și nu lua Duhul Tău Sfânt de la mine”.

Primul adevăr, care este o realitate a trecutului în acest exemplu, e acela că în Vechiul Testament Dumnezeu făcea totul pentru oameni ca și răspuns la ascultarea lor de Lege și la rugăciune și post. Adevărul prezent este că Dumnezeu deja a dat poporului Său tot ceea ce are nevoie în mod gratuit prin credință (pe Fiul Său, Cuvântul Său, Duhul Său cel Sfânt și plinătatea puterii Lui), iar acum poporul Său trebuie să folosească ce are și ce i s-a dat. Nici Dumnezeu și nici Isus nu sunt mișcați și nici nu răspund în vreun fel datorită nivelului de sfințire al credincioșilor sau datorită postului lor. Postul nu Îl mișcă pe Dumnezeu, ci ne schimbă pe noi. Isus s-a așezat la dreapta lui Dumnezeu după ce Și-a terminat lucrarea (Evrei 10:12) și El acum Îi așteaptă pe credincioși să aducă pe toți dușmanii bolii, sărăciei și ai dependențelor sub picioarele Lui, atât în propriile lor vieți cât și în viețile altor oameni.

O altă realitate a trecutului este că în Vechiul Testament, Duhul Sfânt venea doar parțial și temporar peste unii oameni pentru a îndeplini anumite misiuni, în funcție de ascultarea lor. Adevărul prezent este că Duhul Sfânt este primit în plinătatea Sa și fără măsură (Ioan 3:34; Ioan 20:21) de către orice persoană născută din nou printr-o simplă rugăciune a credinței, exact ca și salvarea. Duhul Sfânt este darul pe care Dumnezeu a dorit să-L dea gratuit poporului Său dintotdeauna, încă de la Avraam. Duhul Sfânt este binecuvântarea lui Avraam (Galateni 3:14) și de aceea Isus a trebuit să moară întâi, pentru ca noile creații să aibă dreptul să primească Duhul Sfânt. Mai mult decât atât, în Ioan 14:16, Isus a spus că o dată ce Duhul Sfânt va veni, El va fi cu credincioșii pentru totdeauna, fără a specifica vreo condiție. Duhul Sfânt nu mai vine și pleacă când simțim că nu suntem îndeajuns de sfinți în ochii noștri.

În final, Îl vedem pe Dumnezeu în Vechiul Testament trimițând câteodată boală, blestem, și calamitate peste poporul Său din cauza încălcărilor lor de Lege, după cum a și promis în Deuteronom 28. Apoi, credincioșii vin la Evrei 12, unde citesc despre așa-zisa disciplină a Domnului și trag concluzia că Dumnezeu încă pedepsește pe copiii Lui câteodată cu boală și blestem sau le îngăduie să vină peste ei, pentru ca să-i disciplineze, să-i învețe ceva, sau să-i forțeze să se întoarcă de la căile lor rele. Însă, adevărul prezent în Noul Testament este că Dumnezeu nu mai poate niciodată să trimită sau să îngăduie boală și blestem peste copiii Lui ca și consecință a căilor lor rele. Credincioșii sunt cei care le îngăduie în viața lor prin necredință. Conform cu Galateni 3:13, Cristos a devenit blestem pentru toate greșelile întregii umanități și a luat tot blestemul și toate boalele asupra Lui (1 Petru 2:24). Îngăduie Dumnezeu ca unii oameni să nu primească salvarea și să meargă în iad? Desigur că nu, ci ei îngăduie acest lucru prin necredința lor. Mai mult decât atât, Duhul Sfânt este Cel care Îi învață pe credincioși toate lucrurile și Îi călăuzește în tot adevărul (Ioan 14:26; Ioan 16:13; 1 Ioan 2:27) și nu uneltele diavolului. Pe lângă aceasta, Scriptura este inspirată de Dumnezeu să învețe, să mustre, să corecteze și să antreneze în neprihănire pe cei care sunt în Cristos (2 Timotei 3:16) și nu calamitățile și blestemul.

Acum haideți să aruncăm o privire asupra câtorva exemple despre cum să citim Vechiul Testament având o mentalitate a noii creații. Proverbe 8:18 spune:

Proverbe 8:18 (BTF2015)

18 Bogății și onoare sunt cu mine (înțelepciunea), da, bogății durabile și dreptatea.

Noi știm din viața regelui Solomon cum înțelepciunea i-a adus bogății și onoare. Însă, în Noul Testament, vedem că Cristos a devenit înțelepciune de la Dumnezeu pentru noua creație (1 Corinteni 1:30), că noua creație are mintea lui Cristos (1 Corinteni 2:16), și că în Cristos sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și cunoașterii (Coloseni 2:3). Cu această perspectivă în minte, acum putem înțelege că dacă suntem în Cristos, suntem cu mult mai avantajați decât regele Solomon, avem acces la toată înțelepciunea și cunoașterea, și în consecință, noi putem experimenta bogății durabile și onoare în viețile noastre. Este o promisiune certă.Proverbe 18:21 spune:

Proverbe 18:21 (BTF2015)

21 Moarte și viață sunt în puterea limbii, și cei ce o iubesc vor mânca din rodul ei.

Cu ceea ce cunoaștem din Noul Testament, noi știm că putem schimba cursul vieții noastre înspre bine, prin cuvintele pe care le spunem prin credință, care sunt aliniate la Cuvântul harului. Totodată, noi noi ne putem schimba cursul vieților noastre și atunci când permitem râurilor de apă vie să curgă liber prin gura noastră prin vorbirea și rugăciunea în alte limbi (Ioan 7:38; Iacov 3:2-7). Cu mentalitatea Noului Testament, acum știm căci contează ceea ce credem și ceea ce vorbim cu gura noastră și că moartea și viața sunt într-adevăr în puterea limbii.

 

Ascultă / Vizionează / Descarcă

Puteți asculta mesajul audio al acestui articol, puteți urmări mesajul video sau îl puteți descărca în diferite formate (mp3 / mp4 / pdf) de pe următorul link:

Principiul oglinzii

0
Ne-ar place să știm gândurile tale, te rugăm să comentezi.x
Noi folosim cookies pentru a îți oferi cea mai bună experiență posibilă pe site-ul nostru. Prin continuarea utilizării acestui site, ești de acord să folosești cookie-urile noastre.
Accept
Resping
Politică de confidențialitate