Mărturisirea păcatelor (Iacov 5:14-16)

Iacov 5:14–16 (BTF2015 & VDCL)

¹⁴ Este cineva dintre voi bolnav? Să cheme prezbiterii bisericii și ei să se roage peste el, ungându-l cu untdelemn în numele Domnului.

¹⁵ Și rugăciunea credinței îl va salva pe cel bolnav și Domnul îl va ridica; și dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate.

¹⁶ Mărturisiți-vă unii altora greșelile și rugați-vă unii pentru alții, ca să fiți vindecați. Mult poate să realizeze rugăciunea ferventă și puternică a unui om drept.

Este important să observăm câteva lucruri în acest pasaj. Contextul acestui pasaj este vindecarea fizică de boală și mărturisirea greșelilor unii altora, nu lui Dumnezeu. Numai uitându-ne la context, putem să ne dăm seama că acest pasaj nu poate fi considerat suport biblic pentru mărturisirea păcatelor la  Dumnezeu, în felul în care o fac creștinii astăzi. Versetul 15 spune clar că dacă persoana bolnavă a comis păcate, ele vor fi iertate automat fără nici o mărturisire. Remarcabil este faptul că acele păcate vor fi iertate după ce persoana a fost vindecată și nu înainte. Uneori, când mă duc să mă rog pentru cineva bolnav, dacă boala nu pleacă instantaneu și este încăpățânată, unii lideri îmi spun: „Întreabă persoana dacă nu are cumva vreun păcat nemărturisit sau ascuns în viața ei”. Ce legătură are aceasta cu vindecarea? Oprește păcatul nemărturisit vindecarea? Nu, deloc. Încă pe când eram păcătoși, Dumnezeu a luat inițiativa să-L trimită pe Fiul Său să moară, înainte ca să ne naștem și fără ca să aștepte să Îl rugăm noi să facă acest lucru. Pasajul spune clar că bolnavii vor fi mai întâi vindecați indiferent de păcatele lor și, dacă au comis păcate, ei vor fi iertați fără să menționeze nimic despre mărturisirea păcatelor lui Dumnezeu.

Versetul 16 vorbește apoi despre mărturisirea greșelilor noastre unii altora. Însă, aceasta nu ne face mai sfinți și demni de vindecare înaintea lui Dumnezeu, nu ne aduce mai aproape de Dumnezeu și nici nu ne eliberează definitiv de a nu mai săvârși acele păcate.

O astfel de libertate vine numai prin har prin credință și nu prin mărturisirea unii altora. Da, este adevărat că unele păcate precum vrăjitoria și implicarea în ocult pot fi cauza directă a anumitor boli. În același fel, stresul, neiertarea, sau amărăciunea pot duce la anumite boli,  de asemenea, iar prin simpla mărturisire a acelor păcate unii altora și prin aducerea lor la lumină, persoana bolnavă poate fi vindecată și eliberată. Însă, mărturisirea în astfel de situații nu este o condiție pentru a-L face pe Dumnezeu să vindece persoana, ci un act pentru a expune demonicul sau pentru a căuta reconciliere în relațiile umane. Acesta ar fi primul motiv pentru mărturisirea păcatelor unii altora.

Un al doilea motiv pentru mărturisirea păcatelor unii altora, bazat pe acest pasaj, poate fi acela de a primi ajutor în rugăciune de la alți credincioși cu privire la o problemă sau un păcat și pentru a fi întăriți de a avea victorie asupra acelor comportamente păcătoase. De fapt, versetul 16 încurajează rugăciunea unii pentru alții. Al treilea motiv pentru mărturisirea unor păcate ascunse altor oameni este ușurarea ta emoțională și efectul terapeutic ca urmare a împărtășirii acelor lucruri. Comportamentele sau faptele păcătoase îți fură pacea și te condamnă în mod continuu, așa că mărturisirea te ajută pe tine să te ierți și să îți curățești conștiința de acea vină mai ușor și mai repede, mai ales în cazul păcatelor repetate. Însă, acea mărturisire nu-L influențează pe Dumnezeu și relația Sa cu tine în nici un fel. Acest aspect al aducerii la lumină a lucrurilor ascunse care sfâșie o persoană în interior este încurajat chiar de lumea seculară ca fiind benefic. Însă, el nu poate fi folosit pentru a face ispășire pentru păcatele tale înaintea lui Dumnezeu.

 

Ascultă / Vizionează / Descarcă

Puteți asculta mesajul audio al acestui articol, puteți urmări mesajul video sau îl puteți descărca în diferite formate (mp3 / mp4 / pdf) de pe următorul link:

Mărturisirea păcatelor (Iacov 5:14-16)