Postări similare
2 Corinteni 5:21 spune următoarele:
2 Corinteni 5:21 (BTF2015)
21 Fiindcă pe Cel ce nu a cunoscut păcat (adică Isus Cristos), (Dumnezeu, Tatăl) L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim făcuți dreptatea (sau neprihănirea) lui Dumnezeu în El.
Întrebare: În ce fel a fost făcut Isus Cristos păcat pe cruce? A fost făcut El păcat numai din punct de vedere legal SAU a fost făcut păcat și vital în natura Sa, adică în duhul Său? Apoi, în ce fel au fost făcuți credincioșii neprihănire? Am văzut și am demonstrat deja în alte articole că credincioșii trebuiau să fie făcuți neprihăniți atât din punct de vedere legal, cât și vital în natura lor. Aici ne vom concentra asupra felului în care Isus a fost făcut păcat pe cruce și asupra felului de moarte pe care a experimentat-o El ca rezultat al faptului că a fost făcut păcat. Duhul Său a experimentat moarte spirituală și separare completă de Dumnezeu împreună cu moartea Sa fizică? Acestea sunt întrebări foarte importante și complexe la care vom încerca să răspundem. Când voi vorbi despre natură pe parcursul întregului acest articol, mă voi referi la duhul unei ființe umane, respectiv la duhul lui Isus Cristos.
Există două perspective predominante cu privire la răspunsul la întrebările de mai sus. Prima perspectivă este că Isus nu a fost făcut păcat din punct de vedere vital în natura Sa, ci păcatul i-a fost doar imputat din punct de vedere legal sau judiciar. În același fel, credincioșii născuți din nou rămân păcătoși în natura lor, iar neprihănirea li se impută și lor doar legal. A doua perspectivă este că Isus a fost făcut păcat atât din punct de vedere legal, cât și vital în natura Sa și că El a preluat natura lui Satan pe cruce. În același fel, credincioșii născuți din nou devin neprihănire atât din punct de vedere legal, cât și vital în natura lor. Ambele perspective prezintă dificultăți. Problema cu prima perspectivă este că îi face pe credincioșii în Cristos doar drepți din punct de vedere juridic. Problema cu a doua perspectivă este că Isus ia natura lui Satan. Punctul de vedere pe care îl voi prezenta și explica în acest articol este o a treia alternativă: faptul că credincioșii născuți din nou au devenit neprihăniți atât din punct de vedere legal, cât și vital, după cum am demonstrat deja în alte articole, însă Isus a fost făcut păcat doar în mod legal și nu și vital în duhul Său. Mai mult, voi susține că Isus a experimentat doar moarte sufletească și fizică, dar nu și moarte spirituală în duhul Său.
De ce cred că păcatul i-a fost doar imputat din punct de vedere legal lui Isus? Există aproximativ patru motive pentru asta. În primul rând, pentru că ori de câte ori poporul Israel aducea animale pentru jertfele lor de păcat și de vină în Vechiul Testament și își puneau mâinile peste animale pentru transferarea vinei, acele animale nu deveneau niciodată păcat în natura lor. Era doar un transfer legal. La fel se întâmpla și cu țapul ispășitor azazel care era trimis în pustie în ziua anuală a ispășirii și purta legal toate păcatele congregației. Țapul ispășitor nu devenea păcat în natura sa. În al doilea rând, vedem că Dumnezeu i-a creditat neprihănirea lui Avraam și altor oameni ai lui Dumnezeu din Vechiul Testament, doar din punct de vedere legal și în avans, înainte ca Cristos să vină și să moară pe cruce. În același mod, și lui Isus Cristos i s-a atribuit păcatul doar legal, însă în cazul Lui, atribuirea a fost atât retroactivă (ca să-l includă și pe Avraam) cât și pentru toate timpurile. În al treilea rând, dacă Isus ar fi fost făcut păcat în natura Sa, adică în duhul Său, atunci El nu ar mai fi fost jertfa perfectă și fără vină pentru păcatele omenirii. Să citim două pasaje care ilustrează faptul că Mielul de Paște din Vechiul Testament (Exodul 12:21) era o „tipologie” a lui Cristos și că Isus Cristos Însuși avea să devină Mielul lui Dumnezeu (Ioan 1:29):
Exodul 12:21 (NTR)
21 Moise a convocat sfatul bătrânilor lui Israel şi le-a zis: „Duceţi-vă să vă alegeţi miei pentru clanurile voastre şi înjunghiaţi mielul de Paşte.
Ioan 1:29 (BTF2015)
29 A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el și a spus: Iată, Mielul lui Dumnezeu, care înlătură păcatul lumii.
Dacă continuăm cu această paralelă, putem observa că mielul de jertfă din Vechiul Testament trebuia să fie „fără cusur”. În momentul jertfei, o mână era pusă peste animalul de jertfă fără cusur pentru a simboliza transferul vinovăției. Putem vedea acest lucru în multe pasaje precum Exodul 12:5, Leviticul 4:3-4, Leviticul 23-24, Leviticul 32-33 și Leviticul 22:20, dar o să citim doar două dintre aceste pasaje:
Leviticul 22:20 (BTF2015)
20 Dar orice are cusur, să nu îl aduceți, pentru că nu vă va fi bine primit.
Leviticul 4:3–4 (NTR)
3 Dacă cel ce păcătuieşte este chiar preotul care a primit ungerea, aducând astfel vină asupra poporului, el va trebui să-I aducă Domnului pentru păcatul săvârşit un viţel fără meteahnă din cireada sa, ca jertfă pentru păcat.
4 Să aducă viţelul la intrarea în Cortul Întâlnirii, înaintea Domnului, să-şi pună mâna pe capul viţelului şi viţelul să fie înjunghiat acolo, înaintea Domnului.
Mielul de jertfă nu devenea în realitate păcătos în natura sa, ci mai degrabă păcatul era imputat animalului din punct de vedere legal și animalul era pe post de jertfă înlocuitoare. În mod asemănător, Cristos, Mielul lui Dumnezeu, a fost complet fără pată, după cum putem vedea în 1 Petru 1:19, iar păcatul umanității I-a fost atribuit judiciar. El a fost jertfa înlocuitoare pentru întreaga omenire pe crucea de la Calvar. Transferul păcatului asupra Lui a fost doar legal și nu vital. Să citim 1 Petru 1:18-19:
1 Petru 1:18–19 (BTF2015)
18 Știind că nu ați fost răscumpărați cu lucruri putrezitoare, ca argint și aur, din comportarea voastră deșartă primită prin tradiții de la părinții voștri,
19 Ci cu prețiosul sânge al lui Cristos, ca al unui miel fără cusur și fără pată.
Întreaga lume este în prezent în păcat și separată de Dumnezeu încă de la naștere datorită naturii păcatului transmisă de la Adam și nu datorită propriilor acțiuni păcătoase. Aceasta înseamnă că dacă Isus devenea păcat în natura Sa, atunci El ar fi fost separat de Dumnezeu și pătat, întinat, chiar dacă nu păcătuise niciodată prin propriile Sale fapte în timpul vieții.
Al patrulea motiv pentru care cred că păcatul i-a fost atribuit doar legal lui Isus este că Isus nu ar fi avut dreptul la înviere dacă El ar fi fost făcut păcat în natura Sa. Să citim Romani 6:23 pentru a vedea de ce:
Romani 6:23 (BTF2015)
23 Fiindcă plata păcatului este moartea; dar darul lui Dumnezeu este viața eternă prin Isus Cristos Domnul nostru.
Acest pasaj spune că plata păcatului este moartea. Dacă Isus ar fi devenit păcat în natura Sa, El nu s-ar mai fi întors din morți și nu ar mai fi învins moartea. Singurii oameni asupra cărora moartea nu poate domni sunt oamenii neprihăniți. De aceea, Isus a trebuit să rămână neprihănit în natura și duhul Său pentru a avea puterea și dreptul legal de a se întoarce dintre cei morți.
Acum, de ce cred că Isus a experimentat durere și moarte numai în sufletul și trupul Său, dar nu și moarte spirituală în duhul Său? În primul rând, e din cauză că Adam și Eva au păcătuit cu sufletul și trupul lor fizic înainte ca duhul lor să moară. În același fel, Isus a trebuit să experimenteze moartea doar în trupul și sufletul Său fizic care erau fără vină și fără păcat, pentru a determina învierea și recrearea spiritului uman într-o creație cu totul nouă. El doar a gustat moartea cu sufletul și trupul Său, dar nu a experimentat moarte spirituală cu duhul Său.
Evrei 2:9 (BTF2015)
9 Dar vedem pe Isus, care a fost făcut puțin mai prejos decât îngerii, pentru suferirea morții, încoronat cu glorie și onoare, ca prin harul lui Dumnezeu, să guste moartea pentru fiecare om.
Isus a gustat moartea pe cruce cu sufletul Său prin experimentarea tuturor emoțiilor sufletești negative prin care pot trece vreodată ființele umane: tristețe, deznădejde, descurajare, frică, îngrijorare, depresie, confuzie, singurătate, plictiseală, mânie, etc. Mai mult decât atat, Isus a gustat moartea pe cruce cu trupul Său întâi prin simțirea tuturor durerilor și bolilor fizice posibile pe care ființele umane le pot avea la un moment dat, toate o dată la momentul crucii, iar apoi prin predarea finală a suflării Sale în moarte.
În al doilea rând, dacă Isus ar fi devenit păcat în duhul Său și ar fi muri și spiritual, atunci ar fi existat o ruptură sau o fisură cosmică în Trinitatea lui Dumnezeu. Dumnezeirea Însăși ar fi fost contaminată de păcat. Să nu uităm că Isus era și Dumnezeu; El era una cu Tatăl și cu Duhul Sfânt în esență și El avea viață veșnică în duhul Său. Aceasta este o existență fixă necondiționată fără sfârșit în viața și prezența lui Dumnezeu. Duhul lui Isus trebuia să fie păstrat intact. Nu numai atât, dar dacă o asemenea separare ar fi fost posibilă să se întâmple, ca Fiul lui Dumnezeu să intre în moarte spirituală și să piardă viața eternă pentru o clipă, atunci nu ar fi existat nici o siguranță a mântuirii credincioșilor și nici a darului vieții veșnice pe care aceștia l-au primit. Ei ar fi putut pierde mântuirea și viața veșnică în orice moment și să devină condamnați pentru eternitate.
S-ar putea să întrebi acum: „Deci, dacă duhul lui Isus nu a putut fi făcut păcat, atunci a avut El într-adevăr potențialul de a păcătui în timp ce era pe pământ? Au fost ispitele lui Isus ispite reale sau doar se prefăcea că este ispitit ca și noi? Ce s-ar fi întâmplat dacă Isus ar fi păcătuit în vreun fel”? Faptul că Isus nu a devenit păcat în natura Sa pe cruce nu înseamnă că Isus nu a avut întreg potențialul de a păcătui. El a fost Fiul Omului, El a venit în poziția inițială a lui Adam de dinainte de cădere și El a îndeplinit întreaga Lege ca om și nu ca Dumnezeu, altfel Dumnezeu nu ar fi acceptat jertfa Sa. Tentațiile sale au fost foarte reale. El a avut potențialul real de a păcătui și de a intra în moarte spirituală ca Adam, altfel ispitele Sale nu ar fi fost reale și aceasta contrazice ceea ce spune Biblia în Evrei 4:15 și Evrei 7:26:
Evrei 4:15 (BTF2015)
15 Fiindcă nu avem un Mare Preot care nu poate să simtă compasiune pentru neputințele noastre, ci în toate a fost ispitit asemenea nouă, totuși fără păcat.
Evrei 7:26 (BTF2015)
26 Fiindcă un astfel de Mare Preot ne era cuvenit nouă, care este sfânt, lipsit de răutate, neîntinat, separat de păcătoși și făcut mai presus de ceruri.
Nu știu ce s-ar fi întâmplat cu Trinitatea și cu rasa umană dacă Isus ar fi păcătuit în vreun fel în timpul vieții Sale. Nici nu vreau să mă gândesc la consecințele devastatoare și nici nu vreau să speculez nimic despre asta, din moment ce Biblia nu spune nimic despre astfel de repercusiuni sau despre o asemenea posibilitate. Însă, ceea ce știu sigur conform Bibliei este că Isus ar fi putut păcătui în orice moment, dar El nu a făcut-o. El a rămas sfânt, neîntinat și separat de păcătoși. Slavă Domnului! El este atât de demn de laudă căci a fost capabil să ducă la bun sfârșit o misiune atât de dificilă și aproape imposibilă: să îndeplinească toată Legea lui Dumnezeu ca ființă umană și apoi să plătească prin moartea Sa pentru toate faptele greșite ale umanității. Faptul că Isus nu a putut fi făcut păcat pentru că El era Dumnezeu și faptul că El a avut totuși potențialul real de a păcătui, este probabil o antinomie sau un paradox pe care va trebui să îl acceptăm așa cum este deocamdată, deși este incomod, până când vom avea acces la mai multe cunoștințe despre misterul Trinității și al Dumnezeirii. O antinomie este o contradicție între două crezuri sau concluzii care sunt amândouă adevărate și rezonabile în același timp.
Care sunt unele dintre implicațiile vieții fără păcat a lui Isus pe pământ? Faptul că Isus a trăit timp de treizeci și trei de ani o viață fără păcat pe pământ și apoi a murit pe cruce, în timp ce El a avut ocazia și potențialul complet de a păcătui, a realizat cel puțin trei lucruri importante. În primul rând, L-a făcut pe Isus Mielul de jertfă perfect și fără vină. Biblia ne spune în Evrei 2:10 că El a fost desăvârșit prin suferințele ispitelor și suferințele morții pe cruce, pentru a deveni Marele Preot și Mielul fără cusur.
Evrei 2:10 (NTR)
10 Cel pentru Care şi prin Care sunt toate a considerat potrivit ca, pentru a aduce mulţi fii la slavă, să-L desăvârşească prin suferinţe pe Autorul mântuirii lor.
Nimeni nu poate obține neprihănirea sau să fie numit neprihănit și nevinovat fără să aibă oportunitatea și ispita de a fi nedrept. Pe de o parte, Isus s-a născut perfect și, totuși, pe de altă parte, El a trebuit să fie perfecționat, în sensul de a folosi și de a aplica perfecțiunea Sa de la naștere în viața reală. El s-a născut sfânt și a fost atât Fiul lui Dumnezeu, cât și Fiul Omului. Cu toate acestea, El a învățat ascultarea prin suferințe așa cum vedem în Evrei 5:8-10:
Evrei 5:8–10 (BTF2015)
8 Cu toate că era Fiu, a învățat ascultarea prin cele ce a suferit.
9 Și, fiind făcut desăvârșit, a devenit Autorul salvării eterne pentru toți cei ce ascultă de El
10 Numit de Dumnezeu Mare Preot după rânduiala lui Melchisedec.”
Suferințele lui Isus dinainte de cruce, în timp ce trăia pe pământ, nu au constat niciodată din lucruri aparținând morții spirituale și întunericului, cum ar fi boala fizică, lipsa, sărăcia, depresia, tristețea, confuzia, slăbiciunea, eșecul, frica, îngrijorarea, deznădejdea sau descurajarea. El a distrus toate acestea pe oriunde s-a dus și a refuzat să le accepte în viața Lui. El nu a fost niciodată supus lor. Suferințele sale au fost, mai degrabă, ispite și persecuții din partea altor oameni și din partea diavolului și, în cele din urmă, moartea pe cruce. Îți poți imagina câtă credință a trebuit să exerseze Isus în grădina Ghetsimani și de asemenea pe cruce, că Tatăl va accepta viața Lui fără de păcat și jertfa Sa și că se va întoarce cu adevărat dintre cei morți? Evrei 5:7 spune următorul lucru:
Evrei 5:7 (NTR)
7 El, în timpul vieţii Lui pe pământ, s-a rugat şi a făcut cereri, cu strigăte puternice şi cu lacrimi, către Cel Care putea să-L scape de la moarte, şi a fost auzit datorită reverenţei Sale.
Uneori, noi, ca și credincioși, suntem atât de încurajați în timpul unei predici la biserică sau în timpul unui timp devoțional, iar apoi când ne confruntăm cu o încercare, parcă uităm tot ceea ce știm din Cuvântul lui Dumnezeu. Pare că nimic nu ne poate încuraja în acele momente. Ceea ce a experimentat Isus în Ghetsimani și pe cruce este cam același lucru. Fiind în mijlocul suferinței, percepția Sa asupra realității nu era atât de fixă și clară și El a trebuit să lupte lupta credinței, așa cum trebuie să facem și noi, până la capăt. De aceea, în grădină, El L-a rugat pe Tatăl dacă este posibil să îndepărteze paharul crucii de la El. Pasajul pe care l-am citit spunea că El a făcut rugăciuni și cereri, cu strigăte puternice și lacrimi, pentru a fi salvat de la moarte de către Tatăl Său după cruce. Nu poți decât să Îl iubești și să-L prețuiești pe Isus pentru totdeauna când înțelegi măcar puțin prin ce a trebuit El să treacă pentru tine și pentru mine.
Al doilea lucru pe care l-a realizat viața fără de păcat a lui Isus a fost că a garantat învierea Sa; I-a dat dreptul să fie înviat din moarte înapoi la viață. Te-ai întrebat vreodată ce s-ar fi întâmplat cu Isus dacă nu ar fi fost omorât pe cruce? Dacă Isus nu ar fi fost ucis de oameni pe cruce, El ar fi continuat să trăiască pentru totdeauna. Moartea nu L-ar fi putut atinge, pentru că El nu a păcătuit niciodată. Moartea are drept numai peste oamenii păcătoși. Mai mult, dacă Isus nu ar fi ales să renunțe la viața Sa din proprie inițiativă, El nu ar fi putut fi omorât cu nici un chip, indiferent ce ar fi încercat Romanii să-i facă. Să citim Ioan 10:17-18:
Ioan 10:17-18 (BTF2015)
17 Din această cauză Tatăl mă iubește, pentru că Eu îmi dau viața, ca iarăși să o iau.
18 Nimeni nu o ia de la Mine, ci eu o dau de la Mine. Am putere să o dau și am putere să o iau din nou. Această poruncă am primit-o de la Tatăl meu.
După ce Isus a murit, El a fost înviat la viață nu pentru că era Dumnezeu, ci pentru că a trăit o viață fără păcat, ca ființă umană, în timp ce era pe pământ. Moartea nu L-a putut ține și nu a avut de ales, decât să Îl ”arunce” înapoi afară și să-I dea drumul. Dacă Isus ar fi rămas în moarte, aceasta ar fi însemnat că și El a fost păcătos, deoarece numai cei care păcătuiesc mor. Aceasta ar fi însemnat că sacrificiul Său nu a fost acceptat de Tatăl și, în consecință, toți credincioșii ar fi rămas încă în păcatele lor, pentru că nu ar mai fi existat o plată înlocuitoare pentru păcatele umanității căzute, după cum vedem în 1 Corinteni 15:12-19:
1 Corinteni 15:12–19 (BTF2015)
12 Dar dacă Cristos este predicat că a înviat dintre morți, cum spun unii dintre voi că nu este înviere a morților?
13 Dar dacă nu este înviere a morților, atunci Cristos nu a fost înviat.
14 Și dacă Cristos nu a fost înviat, atunci predicarea noastră este deșartă și credința voastră de asemenea deșartă.
15 Și, într-adevăr, suntem găsiți martori falși ai lui Dumnezeu, pentru că am adus mărturie despre Dumnezeu că L-a înviat pe Cristos, pe care nu L-a înviat, dacă așa este că morții nu învie.
16 Căci dacă morții nu învie, atunci Cristos nu a fost înviat.
17 Și dacă nu a fost înviat Cristos, credința voastră este deșartă; voi sunteți încă în păcatele voastre.
18 Atunci și cei ce au adormit în Cristos sunt pierduți.
19 Dacă doar pentru această viață avem speranță în Cristos, suntem cei mai mizerabili dintre toți oamenii.
Moartea lui Isus fără înviere nu ar fi fost suficientă pentru a ispăși și a plăti pentru păcatele omenirii și pentru achitarea ei. Prin învierea Sa, Isus Însuși a fost îndreptățit și achitat mai întâi, iar apoi, prin îndreptățirea Sa, restul oamenilor în Cristos au fost îndreptățiți și achitați. Oamenii trebuie să creadă și în învierea Lui pentru mântuire și nu numai în moartea Lui.
Romani 4:25 (NTR)
25 Care a fost dat pentru păcatele noastre şi Care a fost înviat pentru îndreptăţirea noastră.
Romani 10:9–10 (BTF2015)
9 Că, dacă vei mărturisi cu gura ta pe Domnul Isus și vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat dintre morți, vei fi salvat.
10 Căci cu inima omul crede pentru dreptate; și cu gura mărturisirea este făcută pentru salvare.
Al treilea lucru pe care l-a realizat viața fără păcat a lui Isus a fost că a dobândit neprihănirea care urma să fie dată credincioșilor. El a împlinit întreaga Lege și L-a ascultat pe Dumnezeu până la capăt. Isus a fost fără păcat și totuși a murit fizic. Acest lucru nu a fost corect după dreptatea lui Dumnezeu. Așa că Dumnezeu a reconciliat acea moarte nevinovată cu dreptatea Sa prin a o considera ca drept plată pentru păcatele omenirii. Acum, după ce păcatele credincioșilor au fost șterse, ei ar fi fost aduși înapoi la locul și poziția în care Adam a fost creat inițial și lăsați să-și câștige neprihănirea prin fapte, după cum trebuia și Adam să facă. Jertfa lui Isus a plătit datoria de păcat a umanității (partea negativă) și a adus-o la zero. Însă, Dumnezeu a făcut un pas mai departe și i-a așezat pe cei credincioși pe partea pozitivă pentru totdeauna: El le-a creditat credincioșilor nu numai moartea și învierea lui Isus, ci și viața Sa fără păcat, pe care a trăit-o pe pământ. Neprihănirea pe care Isus a câștigat-o prin faptele Sale, a dat-o credincioșilor gratuit în dar, atât legal cât și vital. Mai întâi, El i-a declarat neprihăniți legal, iar apoi i-a făcut neprihăniți în natura lor. Ca rezultat al neprihănirii lui Isus, El le-a dat și viața veșnică în dar, aceeași viață din pomul vieții care se găsea inițial în Grădina Eden. De aceea, credincioșii se află acum într-o poziție mult mai ridicată și mai bună decât cea a lui Adam, adică într-o STARE FIXĂ ȘI NECONDIȚIONATĂ DE NEPRIHĂNIRE ȘI VIAȚĂ ETERNĂ. Creștinii nu mai trebuie să încerce să fie sfinți pentru a obține favoarea lui Dumnezeu sau neprihănirea lui Dumnezeu sau pentru a fi mai binecuvântați sau pentru a-și menține mântuirea. Lucrarea de sfințire a credincioșilor este acum pentru plăcerea lui Dumnezeu, pentru a trăi o viață bună pe pământ prin împlinirea întregului lor destin dat de Dumnezeu, și pentru răsplătirile din viața viitoare. Sfințenia manifestată este, de asemenea, posibilă fără efort, deoarece natura credincioșilor a fost schimbată în neprihănire.
Acest mare schimb a fost posibil deoarece, la Cina cea de Taină, din Matei 26:28, Isus a intrat într-un nou legământ de sânge cu ucenicii Săi și, respectiv, cu toți oamenii care vor trăia vreodată și vor crede în El:
Matei 26:28 (BTF2015 & NTR)
28 Fiindcă acesta este sângele Meu, al Noului Legământ, care se varsă pentru mulți pentru iertarea păcatelor.
Tot ceea ce ucenicii aveau împreună cu toți credincioșii în Cristos din toate timpurile, urma să îi aparțină lui Isus acum și tot ceea ce avea Isus, urma să aparțină ucenicilor și tuturor credincioșilor în Cristos din toate timpurile. Isus și ucenicii împreună cu toți credincioșii din toate timpurile au devenit UNA în acel moment. Acesta e motivul pentru care atunci când Isus Cristos a mers la cruce, credincioșii au mers la cruce cu El, au murit împreună cu El și au fost înviați împreună cu El.
2 Corinteni 3:18 (BTF2015)
18 Dar noi toți, cu fața descoperită, privind ca într-o oglindă gloria Domnului, suntem schimbați în același chip din glorie în glorie, chiar prin Duhul Domnului.
Ascultă / Vizionează / Descarcă
Puteți asculta mesajul audio al acestui articol, puteți urmări mesajul video sau îl puteți descărca în diferite formate (mp3 / mp4 / pdf) de pe următorul link:
