Postări similare
Cuprins
Introducere
Galateni 5:6 (NTR)
6întrucât, în Cristos Isus, nici circumcizia, nici necircumcizia nu au nici o valoare, ci numai credinţa care lucrează prin dragoste.
Ce înseamnă credința care lucrează prin dragoste? Versetul de mai sus ne spune cel puțin două lucruri importante: (1) credința funcționează prin dragoste; (2) singurul lucru care are valoare în Cristos este acea credință care lucrează prin dragoste. Se pare că există o relație puternică între credință și iubire. Acum, dacă ești un creștin ca mine, care dorește să-și vadă credința funcționând mai eficient și obținând rezultate mai bune în sfințenie, vindecarea bolnavilor, învierea morților și prosperitate, atunci vei fi interesat și de modul în care credința este influențată de dragoste.
Interpretări posibile ale pasajului din Galateni 5:6
O primă posibilă interpretare a rolului dragostei în funcționarea credinței este aceea că credința va funcționa mai bine cu cât mai mult fac lucrurile care mă fac să fiu iubit de Dumnezeu și să rămân în grațiile Lui. Aceste lucruri se referă la abținerea de la păcat, rugăciune, închinare, citirea Cuvântului, etc. Însă, există două probleme cu această interpretare. Prima mare problemă pe care o văd este neprihănirea de sine sau o neprihănirea bazată pe fapte. Ori de câte ori dragostea lui Dumnezeu față de mine și nivelul de credință care lucrează în viața mea depind de cât de frumos trăiesc sau de cât de sfânt sunt, în acel moment am căzut din har, am alunecat din har într-o neprihănire bazată pe fapte. Aceasta nu înseamnă că mi-am pierdut salvarea sau că nu mai merg în cer, ci înseamnă că aici pe pământ eu nu funcționez în har și atunci tot ce fac pentru Dumnezeu nu are valoare în Cristos. A doua problemă este că nu pot ști niciodată când am făcut destul de multe din acele lucruri evlavioase, astfel încât credința mea să înceapă să funcționeze. Nu am un mod real de a-mi măsura progresul.
O a doua interpretare posibilă este aceea că, cu cât Îl iubesc pe Dumnezeu și pe ceilalți oameni mai mult, cu atât credința mea va începe să funcționeze mai bine. Totuși, încercarea de a-L iubi pe Dumnezeu și pe oameni prin eforturi proprii este din nou o faptă umană, iar motivația pentru a face aceasta poate fi una nedumnezeiască. Dacă încerc să-L iubesc pe Dumnezeu și pe oameni doar pentru ca credința mea să producă mai multe rezultate (vindecare, prosperitate, succes, sfințenie, etc.) și nu de dragul de a iubi așa cum face Dumnezeu, atunci motivația mea pentru iubire este coruptă. Mai mult, am și problema măsurării. Când știu că dragostea mea față de oameni și de Dumnezeu este suficientă pentru a începe să-mi văd credința lucrând, de exemplu, în vindecarea bolnavilor sau în învierea morților? Nu există nici un fel de masură exactă.
O altă interpretare pe care o consider mai biblică este că credința va funcționa din ce în ce mai bine cu cât mai conștienți suntem în mod regulat de cât de mult ne iubește Dumnezeu, independent de nivelul nostru de sfințenie, de faptele noastre bune sau de nivelul nostru de implicare în slujire. 1 Ioan 4:19 spune că „noi iubim pentru că El ne-a iubit întâi”. Noi, noua creație în Cristos, suntem capabili să-L iubim pe Dumnezeu și pe ceilalți doar pentru că El ne-a iubit mai întâi și doar atunci când suntem conștienți de acea iubire. Dacă ai fost născut(ă) din nou în Cristos, ești preaiubitul (sau preaiubita) lui Dumnezeu. Lui Dumnezeu îi place de tine, Dumnezeu este îndrăgostit de tine. Tu ești lumina ochilor Săi. El este mereu de partea ta, indiferent de cât de rău par să meargă lucrurile în viața ta. Nimic și nimeni din acest univers nu-L pot face pe Dumnezeu să te iubească mai puțin sau să te separe de acea iubire (Romani 8:35-39). A fi conștient de această dragoste cu toată ființa noastră (minte, emoții, inimă) în mod regulat este esențial pentru ca credința noastră să funcționeze și este o sursă continuă de viață și pace.
Frică versus credință
1 Ioan 4:18 (NTR)
18În dragoste nu există frică, ci dragostea desăvârşită alungă frica, pentru că frica are de-a face cu pedeapsa. Cel ce se teme n-a fost făcut desăvârşit în dragoste.
Dragostea perfectă alungă frica. A fi desăvârșit în dragoste alungă frica. A ajunge desăvârșit în dragoste înseamnă să fii sigur 100% în întreaga ta ființă că Dumnezeu te iubește și că El este de partea ta în orice circumstanță, chiar și în păcatul tău sau în timp ce păcătuiești. Numai Dumnezeu este capabil de o astfel de dragoste desăvârșită. Dacă mă gândesc la fiul meu în vârstă de 3 ani, aș face orice să știu că este bine și fericit. Îmi place să petrec timp cu el și să-l văd zâmbind și râzând. Îi cumpăr deseori mâncarea și jucăriile preferate, îl duc în parcuri de distracție, doar pentru a vedea bucuria pe fața lui. Bucuria lui este bucuria mea. Mă asigur că merge la cea mai bună școală și participă la cele mai bune activități pentru vârsta lui. Îi ofer cea mai bună și mai sănătoasă mâncare, cele mai bune haine. Dacă profesorii de la școală mă sună să-mi spună că fiul meu nu este bine sau i s-a întâmplat ceva, las totul imediat și merg să văd ce e cu el sau să-l iau acasă dacă nu e bine. Vreau să știu cum se simte, ce îl frustrează sau de ce este trist. Îmi place să-l îmbrățișez și să-l sărut. Când trebuie să-l disciplinez sau să-l mustru, o fac, dar cu mare dificultate, deoarece nu-mi place deloc. Acum gândiți-vă la acest lucru: dacă eu sunt așa cu fiul meu, ca tată uman, cu cât mai mult oare ne iubește Dumnezeu și este interesat de fiecare detaliu al vieții noastre!!! Lui Dumnezeu Îi place să ne vadă râzând și bucuroși. Mulți dintre noi s-ar putea să nu fi avut o experiență atât de frumoasă cu tații lor pământești. Unii tați pământești sunt abuzivi, violenți, reci sau distanți și nu sunt niciodată prezenți. Însă, Tatăl nostru ceresc nu este niciodată așa.
Ce este frica? Frica este opusul credinței, sau mai bine zis frica este o credință în circumstanțele negative mai mult decât ceea ce spune Dumnezeu în Cuvântul Lui cu privire la acele situații. Frica apare atunci când în mintea și inima noastră nu suntem conștienți sau siguri de dragostea lui Dumnezeu pentru noi. Frica nu poate coexista cu credința sau dragostea în același timp. Vei avea ori una ora alta. Una dintre cele mai mari strategii ale diavolului este să-i deconecteze pe credincioși de această dragoste, să ne facă pe noi, creștinii, să gândim în mintea noastră și să simțim cu inimile noastre că Dumnezeu nu este de partea noastră, că suntem pe cont propriu, sau că Dumnezeu a uitat de noi, sau că Dumnezeu este prea ocupat cu alte lucruri mult mai importante ca să se mai preocupe cu lucrurile noastre banale (în ochii noștri) dar care ne frustrează, sau că Dumnezeu este prea sfânt ca să se uite la noi chiar, sau că Dumnezeu este supărat pe noi, și pe bună dreptate (zicem noi în sinea noastră) deoarce poate am păcătuit prea mult pentru a ne mai aștepta ca Dumnezeu să ne iubească în continuare sau să ne ajute. Cum realizează Satan această separare? Principala metodă este prin a ne tenta să păcătuim. În momentul în care păcătuim, conștiința noastră ne condamnă automat, deși Dumnezeu și Duhul Sfânt nu ne mai condamnă vreodată. În acel moment al păcatului, se creează automat o distanță în mintea noastră între noi și Dumnezeu, ne simțim deconectați și frica pătrunde în noi. Din acel moment, Satan poate să-și ia o pauză sau să se ocupe de alte lucruri, deoarece conștiința noastră și noi înșine facem restul în locul lui în ce privește condamnarea. Un alt mod pe care îl folosește diavolul pentru a ne deconecta de la conștiența dragostei lui Dumnezeu pentru noi este prin distrageri zilnice nevinovate și pertinente de tot felul și cu orice altceva decât Cuvântul lui Dumnezeu pentru o perioadă îndelungată. Desigur că trebuie să mergem la muncă, să petrecem timp cu familia, să ne relaxăm, însă dacă nu ne facem timp regulat să ne retragem puțin și să ne aducem aminte de dragostea lui Dumnezeu, atunci devenim vulnerabili fricii.
Cum să ne menținem în dragoste?
Când suntem siguri de dragostea lui Dumnezeu pentru noi, credința în Cuvânt curge în mod natural din spiritul nostru, fără a fi forțată. Dar cum ne menținem în acea dragoste în mod regulat? Ce ar trebui să facem atunci când frica se strecoară și ne simțim deconectați de Dumnezeu sau slabi în credință? Trebuie să începem să ne slujim nouă înșine dragostea lui Dumnezeu, declarând versete despre dragostea lui Dumnezeu pentru noi sau meditând asupra lor. De exemplu, am putea spune lucruri de genul: „Eu sunt preaiubitul (preaiubita) lui Dumnezeu”, sau „nimic și nimeni nu mă va despărți de dragostea lui Dumnezeu”, sau „lui Dumnezeu îi place de mine indiferent de ceea ce am făcut”, sau „eu sunt nephihănirea lui Dumnezeu în Cristos ”, sau „eu sunt liber de condamnare pentru totdeauna”, sau „frica nu are loc în viața mea pentru că așa cum este Cristos așa sunt și eu în această lume ”. Am putea de asemenea începe să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru bunătatea și credincioșia Sa: „Îți mulțumesc Tată că Tu ești întotdeauna credincios față de mine, Tu ești întotdeauna bun cu mine, ești plin de bunătate, milă și har față de mine”, sau „Îți mulțumesc Doamne că ai întotdeauna cele mai bune intenții față de mine, că nu ești niciodată tentat să-mi faci rău”, sau „mulțumesc Doamne că nu mă vei părăsi niciodată și nu mă vei lăsa să cad”, sau „Îți mulțumesc Tată că ești mereu de partea mea, Mă faci mereu să triumf în Cristos, să fiu victorios și să am succes”. Un alt mod de ne a sluji dragostea lui Dumnezeu este să ne bucurăm de Domnul și să începem să-L laudăm, să ne concentrăm asupra Lui și să ne umplem de Duhul Sfânt așa cum ne spune Efeseni 5:18. Un alt mod puternic în care ne păstrăm sau ne aducem înapoi în dragostea lui Dumnezeu este prin a ne ruga în mod regulat și a cânta în alte limbi. Iuda 20-21 ne spune așa:
Iuda 20–21 (BTF2015)
20Însă voi, preaiubiţilor, zidindu-vă pe credinţa voastră cea sfântă şi rugându-vă prin Duhul Sfânt,
21țineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu, aşteptând îndurarea Domnului nostru Isus Cristos, care vă va duce la viaţă veşnică!
Când ne rugăm în limbi, ne edificăm în credință și ne păstrăm în dragostea lui Dumnezeu. Suntem conștienți cu inimile noastre de dragostea lui Dumnezeu pentru noi și aceasta schimbă totul. Aceasta este puterea iubirii care dezlănțuie credința în viața noastră în locul fricii. Unul din scopurile principale ale timpului nostru devoțional zilnic nu este de a ne simți spirituali sau de a îndeplini o datorie dumnezeiască, ci mai degrabă este de a ne reîmprospăta în mintea noastră conștiența faptului că Dumnezeu este cu noi, că Dumnezeu este de partea noastră și că nu suntem pe cont propriu. Acest lucru este întotdeauna adevărat în lumea spirituală conform Cuvântului lui Dumnezeu. Însă, cu mintea noastră avem tendința de a gândi carnal și firesc și trebuie întotdeauna să revenim la gândirea Duhului, care este în conformitate cu adevărata realitate a lucrurilor și nu cu ceea ce vedem, simțim sau auzim.
Una dintre cele mai mari nevoi ale oamenilor, care atunci când este îndeplinită produce bucurie, energie, creativitate și putere de neînchipuit pentru a depăși orice obstacol pe care viața ni-l poate pune în calea noastră, este nevoia de a fi acceptat(ă) și iubit(ă) de ceilalți sau de cineva. De asta, atunci când suntem îndrăgostiți de cineva de sex opus, simțim că zburăm, și că putem cuceri întreaga lume. Însă, când cea mai puternică persoană din univers ne acceptă și ne iubește necondiționat și pentru totdeauna, indiferent de eșecurile, neajunsurile și greșelile noastre, și atunci când suntem conștienți de această dragoste, atunci viața noastră de aici pe pământ devine complet supranaturală. Începem să trăim la un nivel diferit de pace, odihnă, bucurie, și putere decât restul lumii.
Descarcă mesajul audio
Poți asculta mesajul audio (sau să-l descarci) care include articolul de mai sus la următorul link:
Domnul să fie lăudat! Foarte înțelept spus!