Postări similare
„Atunci au venit înaintea regelui două prostituate. 17 Cea dintâi a zis: – Stăpânul meu, eu locuiesc împreună cu această femeie în aceeaşi casă. Eu am născut un copil, în timp ce eram cu ea în casă, 18 iar după trei zile de la naşterea fiului meu, a născut şi această femeie. Eram doar noi singure; nu mai era nici un alt străin în casă, ci doar noi două. 19 În timpul nopţii, fiul ei a murit pentru că se culcase peste el. 20 Ea s-a sculat pe la miezul nopţii, mi-a luat fiul de lângă mine, în timp ce dormeam şi l-a aşezat la sânul ei, iar pe fiul ei, care murise, l-a aşezat la sânul meu. 21 M-am sculat dimineaţa ca să-mi alăptez fiul, dar el era mort. Când m-am uitat la el cu băgare de seamă la lumina zilei, am văzut că nu era fiul pe care-l născusem. 22 – Ba nu! a zis cealaltă femeie. Fiul meu este cel viu, iar cel mort este al tău! Dar cea dintâi a răspuns: – Nu, nu! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu! Aşa se certau ele înaintea regelui. 23 Atunci regele a zis: – Una zice: „Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort!“, iar cealaltă zice: „Ba nu, ci fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu!“ 24 Apoi regele a poruncit: „Aduceţi-mi o sabie!“ Şi i-au adus o sabie. 25 Iar el a zis: „Tăiaţi copilul cel viu în două şi daţi-i o jumătate uneia şi o jumătate celeilalte!“ 26 Atunci femeia al cărei fiu era viu s-a umplut de durere pentru fiul ei şi a zis: – Te rog, stăpânul meu, dă-i ei copilul, dar nu-l omorî! Cealaltă însă zicea: – Să nu fie nici al meu, nici al tău! Tăiaţi-l în două! 27 Regele a răspuns: – Daţi-i copilul cel viu primei femei şi nu-l omorâţi! Ea este mama lui. 28 Când a auzit verdictul dat de rege, tot Israelul s-a temut de el, pentru că şi-a dat seama că înţelepciunea lui Dumnezeu era în el, ca să facă dreptate.” (1 Împărăți 3:16-28)
Ce provocare pentru regele Solomon să afle adevărul! Amândouă femeile erau prostituate deci aveau același statut social. Amândouă locuiau în aceeași casă și aveau același rod: câte un fiu. Ambele au venit la judecată, vorbeau la fel și își doreau fiul rămas în viață. Dar numai una dintre ele spunea adevărul
Noaptea, la adăpostul întunericului, una dintre femei era nepăsătoare și neglijentă, atât de iresponsabilă încât și-a înăbușit fiul pentru că s-a culcat peste el (v.19). S-a trezit la miezul nopții și cu viclenie, a înlocuit copilul ei mort cu cel viu al celeilalte femei. Dimineața, femeia înșelată se trezește să alăpteze și pentru că este atentă și iubitoare, își dă seama, cu o siguranță deplină, că nu este copilul ei (v.21).
Regele cere o sabie prin înțelepciunea Duhului Sfânt, pentru că numai în lumina Cuvântului lui Dumnezeu, care este „ca o sabie cu două tăișuri” (Evrei 4:12), se poate discerne adevărul de minciună. Astfel, s-a făcut deosebirea între inimile celor două femei: mama adevărată nu a putut să suporte tăierea fiului ei și a preferat să renunțe la el, ca să rămână în viață. Nu a contat că avea dreptate; dragostea, mila pentru rodul ei și dorința ca el să rămână viu a fost mai importantă și i-a dat putere să renunțe. Pentru că inima îi era deschisă, a putut să deschidă și brațele! Cealaltă femeie, necruțătoare și rea, prefera, și chiar a cerut, să moară și al doilea copil. Cu siguranță l-ar fi înăbușit și pe acesta dacă ar fi ajuns în grija ei, dar Dumnezeu a făcut dreptate și copilul a rîmas în brațele mamei lui iubitoare.
În viață, atât de multe lucruri, situații, sau oameni, par la fel în aparență, dar motivațiile profunde ale inimii sunt cele ce fac diferența, și numai Duhul lui Dumnezeu este Cel ce le poate scoate la lumină.
