Postări similare
1 Corinteni 15:1–2 (NTR)
1 Fraților, vă fac cunoscută Evanghelia pe care v-am vestit-o, pe care ați și primit-o, în care stați fermi
2 și prin care sunteți și mântuiți dacă vă țineți strâns de cuvântul pe care vi l-am vestit. Altfel, ați crezut degeaba.
Pentru mulți oameni, acest pasaj pare să arate că Dumnezeu dă mântuirea, ca pe urmă să o ia înapoi. O simplă citire implică faptul că Evanghelia ne-a salvat, dar nu continuă să ne salveze decât dacă noi ne ținem ferm de ea. Unii folosesc acest pasaj pentru a spune că credincioșii își pot pierde mântuirea. Alții spun că el arată că cei care sunt considerați credincioși se dovedesc a fi falși pentru că nu s-au ținut de Evanghelie. Niciunul dintre aceste puncte de vedere nu satisface detaliile textului în contextul său. Deși unii din biserica corintiană începeau să nege învierea lui Cristos, reiese foarte clar din pasaj că apostolul Pavel este sigur de poziția lor: ei „primiseră” și „crezuseră” Evanghelia pe care le-o vestise (timpurile trecute denotă o acțiune încheiată) și acum „stau” în acea Evanghelie (timpul prezent perfect indică o acțiune trecută cu rezultate continue în prezent). Nu există nicio îndoială că scrisoarea lui Pavel se adresează corintenilor ca și credincioși adevărați. Totuși, afirmația „ești mântuit” la timpul prezent, depinde în mod clar de condiția „dacă ții cu fermitate acel cuvânt”, referindu-se la Evanghelie. Înseamnă aceasta că cititorii își pot pierde mântuirea sau pot demonstra că nu au fost niciodată mântuiți cu adevărat dacă nu „se țin strâns”?
Opinia conform căreia Pavel le spune cititorilor că își pot pierde sau respinge mântuirea provine din definirea rigidă a expresiei „sunteți mântuiți” ca și scăpare de iad. După cum am văzut mai înainte, sensul de bază al „mântuirii” este eliberare sau păstrare și este folosită în Biblie pentru eliberarea de mai multe lucruri cum ar fi: emoții negative, gânduri păcătoase, depresie, anxietate, boală, sărăcie, moarte, dușmani, pericol, păcat. Acest lucru impune să ne întrebăm: „Eliberați de ce anume?” După cum arată scrisoarea către Corinteni, acești credincioși aveau multe probleme legate de păcat de care aveau nevoie să fie liberi. Care părți din noi înșine sunt în curs de mântuire? Spiritul uman este salvat instantaneu și pentru veșnicie în momentul nașterii din nou, în timp ce sufletul și trupul sunt mântuite aici pe pământ prin reînnoirea continuă a minții cu Cuvântul lui Dumnezeu. Cronologia gândurilor este esențială: Pavel a predicat Evanghelia, corintenii au primit-o și acum stau în ea. Ceea ce rămâne pentru ei este să experimenteze acea mântuire într-un sens continuu, astfel că Pavel folosește timpul prezent „continuați să fiți mântuiți”. Dacă Pavel ar fi vorbit despre iad, s-ar fi exprimat poate într-un alt mod mult mai firesc și normal cu privire la mântuirea lor finală, folosind timpul viitor: „veți fi mântuiți”.
Eliberarea continuă de păcat și efectele lui asupra vieții credinciosului are o condiție: el trebuie să „se țină strâns” de Evanghelie într-un mod repetat și consistent. Aceasta nu este o realizare presupusă sau o condiție ipotetică, ci una reală. Pavel spune că corintenii trebuie să continue să urmeze adevărul pe care l-au învățat din Evanghelie pentru a experimenta efectele sale mântuitoare în toate domeniile vieții lor. Aceasta nu este o condiție a mântuirii veșnice din iad, ci o condiție reală a eliberării de obiceiuri păcătoase, boli și sărăcie aici pe pământ. Prin urmare, pentru credincioși este posibil să nu se țină tare de Cuvântul lui Dumnezeu în anumite domenii sau perioade de timp. Noul Testament arată cum credincioșii nu tot timpul perseverează sau se țin tare de adevăr (1 Timotei 5:14–15; 6:20–21; 2 Timotei 1:5; 2:17–18, 24–26; 4:9–10, 14–16). Să luăm de exemplu subiectul vindecării de boli. Din momentul în care auzim Evanghelia cu privire la vindecare și anume că Isus a plătit deja pe deplin pentru vindecarea de orice boală, noi trebuie să menținem convingerea cu privire la acest adevăr, mereu puternică în inima noastră, prin meditare continuă la el, pentru a putea fi vindecați de orice boală care ne atacă și într-un timp cât mai scurt.
Prin urmare, cuvântul „mântuit” este folosit pentru a descrie experiența de a trăi adevărurile Evangheliei, care decurg din moartea și învierea lui Isus Cristos. Acestea nu reprezintă doar baza mântuirii cuiva din iad, ci este și baza identității și a trăirii sale ca și creștin. În Romani 6:2–5, Pavel învață că uniunea credincioșilor cu Cristos este temeiul unei vieți de biruință asupra păcatului. După cum El a murit și a înviat, tot așa și cei care sunt în El au murit față de păcat și au fost înviați împreună cu Cristos pentru a umbla într-o viață nouă.
Ascultă / Vizionează / Descarcă
Puteți asculta mesajul audio al acestui articol, puteți urmări mesajul video sau îl puteți descărca în diferite formate (mp3 / mp4 / pdf) de pe următorul link:
Sesiunea 10 – Rămânerea în credință (Seria „Salvați pentru eternitate”) – 5 iunie 2024
