Postări similare
„Isus i-a chemat pe cei doisprezece, le-a dat putere și autoritate peste toți demonii, precum și peste boli, ca să le vindece, și i-a trimis să proclame Împărăția lui Dumnezeu și să-i vindece pe cei neputincioși… Ei au plecat și au călătorit prin sate, vestind Evanghelia și vindecând pretutindeni… Când s-au întors, apostolii I-au povestit lui Isus tot ce au făcut”. (Luca 9. 1,2,6 și 10)
Citim în continuare că o mulțime de oameni au venit în locul unde erau ei, iar Isus „le-a vorbit despre Împărăția lui Dumnezeu și i-a vindecat pe cei care aveau nevoie de vindecare”. Apoi, în vers.12: „Când ziua era pe sfârșite, ucenicii s-au apropiat și I-au zis: ‒ Lasă mulțimea să se ducă prin satele și cătunele dimprejur, ca să găsească găzduire și provizii, fiindcă aici suntem într-un loc pustiu”. Să ne uităm mai cu atenție la acest verset! Ucenicii au privit cu ochii fizici și au constatat că erau într-un loc pustiu, adică gol și neofertant, fără nimic din ce ai avea nevoie. Și totuși, Isus era acolo, cu ei! Un loc în care este Domnul Domnilor și Împăratul Împăraților, un loc în care este Creatorul Universului, poate să fie pustiu?
Deci ucenicii, fără să fie conștienți de prezența puternică a lui Isus, se gândesc la o soluție omenească. Să remarcăm că mulțimile veneau și Îl urmau pe Isus, dar ucenicii au propus ca oamenii să plece de la El, să caute rezolvarea problemei în altă parte. Vers.13: „Însă El le-a zis: ‒ Dați-le voi să mănânce! Ei I-au răspuns: ‒ N-avem cu noi mai mult de cinci pâini și doi pești. Le putem da numai dacă ne ducem noi să cumpărăm mâncare pentru tot poporul acesta!”
N-avem, spun ucenicii, noi nu avem destul! Dar cu câteva zile înainte primiseră de la Isus tot ce aveau nevoie, adică putere și autoritate peste orice lucrare a diavolului. Au considerat că lipsa hranei, sărăcia fizică, este mai presus de puterea lor, că e ceva imposibil, că Isus nu vrea sau că nu poate să aducă binecuvântare în acest domeniu? Ei au vindecat oamenii de boli și au scos demoni dar încă nu Îl percepeau pe Isus ca Cel ce a creat toate lucrurile.
Deci ei se gândesc că nu au, așa cum este gândirea multora și acum: nu avem ce ne trebuie, nu ne merge bine, locul e pustiu, hai să găsim o soluție pentru că aici Dumnezeu nu are putere să ne binecuvinteze! În timp ce spunem că Dumnezeu este atotputernic și poate să facă orice, considerăm că, totuși, binecuvântarea Lui depinde de locuri geografice, vremuri și împrejurări. În Ioan 6.5,6 citim: „Când Isus Și-a ridicat ochii și a văzut că vine la El o mare mulțime de oameni, l-a întrebat pe Filip: ‒ De unde să cumpărăm pâini, ca să mănânce oamenii aceștia? Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, căci El știa ce urmează să facă.” Vedem deci că scopul lui Isus nu era, în primul rând, să hrănească mulțimea, ci să-i învețe că El este SURSA. Ca să-i facă să înțeleagă, Isus nu întreabă ce și cât le trebuie, ci DE UNDE pot să ia! Citez cuvintele unui predicator: „uneori, nevoile copleșitoare nu sunt decât un semn că sursa de aprovizionare limitată trebuie schimbată. Domnul este aici, în această situație și chiar dacă nu știi cum o va face sau în ce fel va rezolva problema, Domnul este aici și asta este tot ce contează!”
De asemeni vedem în textul citit că Isus le spune ucenicilor să dea ei hrană mulțimii! Acesta este scopul uceniciei, ca fii lui Dumnezeu să ajungă la maturitatea în care, știind sigur Cine este Sursa, să poată da mai departe tot ce au primit ei de la Hristos.
Este plin de putere spirituală ce a făcut mai întâi Isus cu acele câteva pâini și câțiva pești; a mulțumit Tatălui Dumnezeu! El nu a mulțumit pentru lipsă, considerând-o o virtute, ci a mulțumit pentru ceea ce avea, onorându-L pe Tatăl cu încrederea că Acesta poate să multiplice supranatural, să transforme puținul în abundență. Învățăm de aici că binecuvântarea materială este ceva ce ține de inimă și nu în primul rând de ceea ce avem sau nu avem. Dorința lui Dumnezeu pentru tine este să nu îți lipsească nimic și în același timp, inima ta să Îi fie recunoscătoare. Dacă Îl cunoști pe El ca Sursă a binecuvântării tale, mentalitatea de sărăcie nu mai are loc și poți să fii încrezător în bunătatea și puterea lui Dumnezeu pentru tine. El cunoaște toate lucrurile de care ai nevoie și vrea să ți le dea cu bucurie și din belșug. „Fiți interesați cu prioritate de Împărăția lui Dumnezeu și de dreptatea Lui; și toate celelalte necesități vi se vor satisface suplimentar”, ne spune binecunoscutul dar multignoratul verset din Matei 6.33.
Să ne întoarcem la ucenicii care nu aveau încredere că Isus îi poate binecuvânta în orice loc! Domnul nu îi ceartă, înțelege că procesul de învățare ia timp și e nevoie de multă ajustare pe parcurs. Hrănește supranatural pe toți cei aflați acolo, arătând astfel că nimic nu este mai presus de puterea și dragostea Lui pentru oameni.
După ceva timp, Isus îi întreabă pe ucenici: „Cine zic mulțimile că sunt Eu? Ei, răspunzând, au zis: ‒ Unii zic că ești Ioan Botezătorul, alții zic că ești Ilie, iar alții spun că a înviat un profet dintre cei din vechime. El le-a zis: ‒ Dar voi, cine ziceți că sunt Eu?” Unii zic…, alții zic…, lasă-i pe toți deoparte, fiecare va răspunde pentru el însuși, nu vom fi judecați la grămadă, tu nu ești un număr dintr-o mulțime. Isus S-a jertfit pe cruce din dragoste pentru toți oamenii și El dorește ca toți să fie mântuiți dar nu toată lumea este salvată ci numai cei ce primesc pentru ei înșiși darul fără plată al ispășirii lui Hristos. Trăim într-o națiune care se autoproclamă ca fiind creștină, adică cristocentrică. Biblia sau Sfânta Scriptură este la îndemâna oricui, Cuvântul lui Dumnezeu este vorbit liber, fără interdicții, duminica și în alte zile ale săptămânii, este totală libertate pentru oricine vrea să frecventeze orice comunitate dorește, iar internetul este plin de versete, devoționale, citate și predici creștine. Avem atât de multă cunoștință și informație încât nimeni nu poate spune că nu știe sau nu poate găsi adevărul, deci Hristosul înviat te întreabă acum: Cine sunt Eu pentru tine?
Nu te grăbi să dai un răspuns religios adică ceva stereotip, oprește-te și gândește-te profund, pentru că e în interesul tău să înțelegi adevărul despre relația ta cu divinitatea. Nu te teme să fii tu cu tine însuți, privind înlăuntrul tău și rugându-L pe Duhul Sfânt să îți dea revelația lui Mesia: Cine este Isus pentru tine? În momentul în care răspunsul autentic, real și viu, va țâșni din adâncul inimii tale, acesta va fi răspunsul pentru toate „nu am”, cu adevărat răspunsul pentru orice ai nevoie.
